Poezie Biruitorii pustiului

Pe muntele Sinai Moise primeşte

Zece porunci din partea Celui Sfânt

Şi bucuros spre tabără porneşte

Să le vestească-al Domnului Cuvânt.



Dar de departe l-a cuprins mâhnirea

Văzând pe cei ce-au fost eliberaţi

Dansând voioşi îndreptându-şi privirea

Spre un viţel de aur, încântaţi.



Moise, cuprins de-o mânie-adâncă,

Nemângâiat şi-ndurerat cumplit,

A zdrobit tablele Legii de stâncă,

Cu moartea pe trei mii i-a pedepsit.



"Popor de îndărătnici, de ce oare

Te-ai răzvrătit uitând de Dumnezeu?

Ca pe uscat El te-a trecut prin mare

Şi mană ţi-a trimis din cer mereu."



Sunt mii de ani de-atunci, dar se repetă

Istoria şi mulţi eliberaţi

Se pocăiesc, dar încă mai regretă

Idolii lor de care-au fost legaţi.



Te-nchini lui Dumnezeu, dar pe la spate

Îţi mângâi idolii cu-n gest duios,

Tu zici că este har, ai libertate.

E har, dar Dumnezeu este gelos.



Renunţă la toţi idolii creştine!

Chiar dacă sunt de aur sau de-argint.

Puneţi nădejdea doar în Cel ce vine,

Că idolii te-nşală şi te mint.



Cristos ne-a izbăvit de la pierzare,

A sfărâmat la Cruce jugul greu,

Să renunţăm la idoli fiecare,

Să ne-nchinăm numai lui Dumnezeu.



Doar Dumnezeu e singura speranţă

În plin Pustiu, chiar când trăim fiori,

Umblând cu El suntem în siguranţă,

Numai cu El suntem biruitori.