Poezie Darul lui Dumnezeu

Viaţa ne e darul preţios ce ni l-a dat Dumnezeu,

Ca să trăim pe pământul acesta ca un experiment;

Şi-n Şcoala terestră, să învăţăm ceva permanent,

Ca prin credinţă să trecem şi la Examenul ei greu.



Este o cale în viaţă de-a avea permanenta bucurie,

Când gândul şi fapta se-mbină-ntr-o sfântă armonie,

Urcând treaptă cu treaptă pe infinita spirală a Cerului,

Având ca ideal de-atins fericirea pe drumul misterului.



Atingerea treptei de fericire este lucrul cel mai preţios,

Căci doar atunci tu simţi că viaţa nu ţi-a fost de prisos,

Că luptele de ani, pierderi de ranguri şi valori materiale

N-au fost decât examenele trecute cu premiile sfinte reale.



Viaţa e un dar minunat ce trece prin zidul de drum ridicat

Şi se exprimă prin cuvântul şi-n limba ce Domnul ne-a dat,

Când gândul abstract devine unealta aruncată în unda sonoră,

Ce-n intonaţia vocii, cuvintele redau starea-ţi minoră sau majoră.



Cuvântul se naşte-n maşina de gânduri, aluat abstract şi concret,

Ce-i miracolul vieţii umane folosit şi-aşa des cântat de-orice poet.

Ţesătura de consoane şi vocale folosite în limbă de fiecare muritor

Trădează trăsături de caracter din omul pe drumul către viitor...



Cuvântul e magic! Are putere, e legătura de viaţă, e-nceput şi sfârşit.

El este canal de dialog dintre oameni, dar şi rugă către Dumnezeu...

La-nceput de lume, totul a fost creat printr-o energie aflată-n infinit,

Torţa bucuriei, care-a fost cu Tatăl, creând lumea prin Cuvântul Său.



Viaţa-i un dar sfânt de la Dumnezeu, iar limba-i unealta creată de El

Să fie o forţă de condus popoare, dar şi o putere divină de vindecare.

În lumea zgomotelor şi-a vorbelor goale, mirabile seminţe de clopoţel

Cântă-n poezia mea, ca să-ţi aducă-n citire pace şi fericire netrecătoare!



19 mai 2001