Poezie În luceafărul de dimineaţă

Îmi aştept azi fratele în Luceafărul de dimineaţă,

Căci i-am pregătit şi lui viori cu note de lumină

Cu arcuşuri vopsite-n culori de frumoasă troiţă,

Ca să le aibă în clipele de dor şi-n ziua senină!



Îmi aştept fratele s-apară-n luceafărul de dimineaţă,

Departe de tina ce doare, în răcoarea de dimineaţă,

Dar n-are ochi să mă vadă, nici gând să-nţeleagă,

Căci mai stă-n labirintul de humă, o vreme întreagă!



Îmi aştept fratele, aici, în Luceafărul de plină Lumină,

Dar i-ar mai trebui multe perechi de ochi, ca să vadă:

Şi stă ascuns în mulţimea de pomi din pădurea de tină.

Stă stingherit în cârjele de umbre sinistre-n livadă.



Frate al meu, te aştept de atâta vreme, aici, în Lumină!

Priveşte calea lactee şi razele albe strălucind în vie...

Şi porneşte cu curaj şi bucurie spre ţinta senină!

Te-aşteaptă un frate ce-ţi poartă amintirea ta încă vie!