Poezie Fericirea divină

Fericirea divină în suflet o port,

Ca un tezaur doar de mine ştiut;

Şi pe-a vieţii cărare, sfântul suport

Îmi dă siguranţa în necunoscut...



Deşi, uneori, mult aş dori să tot zbor,

Spre Ţara mântuirii eterne prin Har,

Să trăiesc în Cer, unde nu-s călător,

Ci eternul salvat de Isus, pe Calvar!



Dar şi-aici, pe pământ, am bucurie,

Când mă inundă Lumina Sfântă de Sus,

Ce mă face s-am în suflet pace şi-armonie,

Izvorâtă din poezia credinţei ce-o am în Isus!



Şi ce bine e, când stai în Lumină,

Chiar de-n jur e ceaţă sau întuneric,

Când inima de pace sfântă ţi-e plină

Şi Isus îţi este Mântuitor şi Bun Sfetnic!



Amice, n-ai vrea să ai în suflet fericire,

În gândirea şi-n inima ta sfântă armonie?

Crede-n Isus, ca să ai parte de mântuire,

Iar inima ta să tresalte de multă bucurie!...