Poezie Credinţa (15)

Te port în sufletul meu din pruncie

Al vieţii mele întregi, sfânt mister!

Te-am îndrăgit şi mintea mea-nţelege

Ce-i pacea cea dulce venită din Cer!...



Speranţa ta sfântă mi-ai pus-o în piept,

Ca spre Cer s-alerg mereu pe-a ta cale;

Şi e un miracol să merg pe drum drept;

În jungla umană, să stau pe a Ta cărare...



Singur-singurel, în a vieţi-mi călătorie,

În suflet te am, încă din a mea pruncie!

Dumnezeu ţi-a dăruit puterea cea mare

Ce m-a călăuzit pe-a vieţii mele cărare...



Când eu am mai obosit, gata de cădere,

Tu în mine-ai venit cu a ta mare putere,

Iar cărarea vieţi-mi, chiar în serpentină,

Ai făcut-o iarăşi dreaptă, curată şi lină...



Credinţă curată, trimisă de Tata, de Sus,

Cum pot eu înţelege ce-a făcut Isus?...

Pot eu pricepe cum în lacrimi şi jale,

Tu mi-ai ţinut speranţa mântuirii pe cale?



4 octombrie 2004