Poezie Doar lumina rămâne!

Uită de zilele reci, cu ploaie şi cu vânt,

De nopţile lungi, cu ger mare şi furtună,

Cu zăpada-n troienele albe de pe pământ,

Ci lasă-n tine doar Lumina să mai rămână!



Nu lăsa să se tulbure apa limpede de la izvor,

Din care-ar putea, ca să bea un însetat călător,

Ci las-o să curgă mereu curată şi liniştită la vale,

Ca să se bucure de ea şi florile-ntâlnite pe cale!



Apa curată şi sfântă din silabele cântecului meu,

Aş vrea să-ţi răcorească seceta păcii-n sufletul tău!

Cuvintele din cupa versului de-argint fie-ţi o alinare,

Un elixir al unei vieţi noi, în Isus Cristos, pe cărare!