Poezie Timpul

Intră necontenit timpul LUI

pe poarta zorilor,

trimis de Dumnezeu

pe aripa cocorilor.

Se scurge ne-ncetat

de pe culmi,

lăsându-şi urna-n roase creste

şi,

învârtind prin spaţiile Sale

mănunchiuri de materii colosale,

plimba surâsuri omeneşti

prin raze jucăuşe,

lăsându-le cenuşe

sub gloriosu-i Nimb.

De e aici acum,

acolo-a fost, sau fi-va,

necunoscând ce-nseamna-n

zidire recidiva.

O dată doar oprit e!

în ceasul Mântuirii!

Ne-a dat prin Fiul ISUS

semn nouă, omenirii,

că-i început de veacuri,

că s-a născut MESIA,

ISUS Mântuitorul,

ISUS învăţătorul!

E Timpul, e Momentul

Să intri şi tu-n El!

Să intri şi tu-n Timp...

Aşează-te sub Nimb!

Alege-acum, e vremea

şi nu te mai codi.

ISUS te vrea acuma,

e TIMPUL a-L iubi!

MăRTURISEşTE-L,

ROAGă-L şi El te va primi.

Fii foarte-atent l-ACUM...

E-o relativă stare

numai lungind ideea

la spaţiile Sale.

Mai mâine el adie

în răsuflarea-ţi vie...

Apoi, el trece-ncet

prin ziduri, prin morminte,

lăsându-şi urma scrisă-n

Scripturile Lui Sfinte,

Ducând în Nemurire

pe cei aleşi de EL.

şi cum venit a fost

pe poarta zorilor

se duce-n veşnicie

pe aripa cocorilor.

..........................

(Iată, se duce şi-azi

Cu..(................)

se tot duce, spre veşnicii,

mereu, mereu,

Laudă Celui prea-nalt,

Laudă Lui Dumnezeu

Că-n clipa când se trece

e-un TIMP etern şi plin!

AMIN!)

Nota autorului:

partea ultimă, din paranteză se recită, împreună cu prima parte, doar la serviciile de

înmormântare, unde, în versul doi, în loc de paranteză, se rosteşte numele celui (celei)

pe care Domnul l-a (a) chemat (-o) la El. La alte evenimente, poezia se recită fără partea ultimă, cea din paranteză.