Poezie Rugăciune (II)

Atunci, înainte

Atâtea fapte

ne erau

dorinţe necoapte,

deşarte,

de credinţă uitate...

paşi pierduţi în pustie,

în cumplita şi neagra

urgie.

...................

AZI, Speranţa

ne zburdă prin rugi

în dimineţi şi seri senine

cu Tine, ISUSE CRISTOASE,

în inimi cu Tine.

Mărturisiţi, botezaţi,

mântuiţi şi iertaţi

şi scăldaţi

în luciri de soare pline

sunt toate

venite din Tine, Doamne,

spre soră şi frate,

spre mine!

Cu fruntea-nspinată,

cu sângele Tău curăţată

IERTAREA,

pe cruce, la GOLGOTA, sus,

EşTI VIU şI VEşNIC

MâNTUITORULE ISUS!

Iată, Doamne,

ne creşte în inimi CREDINţA,

POCăINţA,

ca o flacără vie!

Să mergem cu ea în pustie,

să cutreierăm prin spaţii,

prin generaţii,

să spunem cu patimă,

prin bucurii şi prin lacrimă,

TUTUROR! şi celor ce azi nu Te vor,

Că-n cuvântul Sfânt

e IUBIRE,

e Calea,

e Adevărul şi Viaţa,

e Gloria, Slava, Povaţa.

De aceea LUI,

DUMNEZEULUI,

de tine-i e DOR. Amin!