Poezie O nouă mărturisire

Mă-nchin ţie

Isuse Sfânt,

Pentru că ne eşti

Mântuire şi crez,

Pentru că ne eşti

Lumină-n cuvânt

şi avânt,

şi model de viaţă

Ne eşti.

Cât sunt

Aici pe pământ

Cu tine sunt,

Al tău pe vecie

în legământ

şi botez.

şi inima-mi palpită

Când,

în orişice clipită,

îmi şopteşti

Armonii din cuvânt,

Cuvânt din scripturi,

învăţături,

Poeme,

Când mă ajuţi

Să descifrez dileme,

Să rezolv ale vieţii

întortocheate probleme

şi când mă conduci

Spre veşnicie.

Da, de la Tine sunt toate

Ce ne dă vieţi-a socoate.

De la Tine-i iubirea,

De la Tine-i speranţa,

De la Tine mi-e viaţa

şi de la Tine mi-e soaţa.

Ai zidit cu ea familia mea,

în care eşti Tu lacrima,

Mustrarea şi mângâierea,

în care eşti Tu bucuria şi fericirea.

ştii şi tu, soră, ori frate,

Fiecare ştie, că doar Isus este Calea,

Adevărul, cu El biruinţa,

Că doar în El e povaţa

Care ne dă bucuria şi Viaţa

Trăită-n credinţă şi-n pocăinţă.

De-aceea, Doamne, îţi mulţumesc fierbinte,

De câte ori am prilej

în al vieţii vârtej

Să Te slăvesc pe Tine în armonii de cuvinte,

Să-ţi mulţumesc că ne-ai făcut părtaşi

Aducându-ne-mpreună pe-al credinţei făgaş.

Ai tăi suntem Doamne

şi, ca slujitor cu pana,

încredinţat că Tu-mi dai şi bucuria, şi harul, şi rana,

Ca-n viers şi cânt Te regăsesc pe Tine, Doamne,

Fiu Dumnezeiesc, ISUS,

MăRTURISESC: şi-eu Te iubesc nespus,

MăRTURISESC: şi-eu Te urmez supus,

şi Te glorific în ruga mea vie

Pe care semenii mei o numesc

Poezie.