Poezie Ioan 3 16

Te-ntâlnesc, creaţie Divină

pe drum

şi te simt pierdut, obosit

şi pierdut,

vlăguit de furtună,

de existenţa nebună

de-aici, de pe humă

şi-ti spun:

Opreşte-te! Odihneşte-te!

încotro alergi

şi eul divin ţi-l negi?

Pentru mântuirea ta

ISUS şi-a dat viaţa...

nu ştii??

şi pentru tine ISUS muri!

Da, a murit, ca-n ceasul ce vine

să fii şi tu mântuit, fericit!

Pentru că atât de mult te-a iubit

pe tine şi lumea Tatăl Ceresc,

pentru toţi ce-L slăvesc,

pentru toţi ce-L hulesc,

L-a jertfit, L-a dat

pe singurul său fiu, înveşmântat

în nemurire, în a morţii ghiară,

în mâini de ucigaşi, de fiară,

şi L-a-nviat apoi pentru vecie

ca toţi ce cred în El şi ei să-nvie.

şi să nu piară, ci s-aibă-n veşnicie

loc şi bucurie!

Vino, deci, ca din durere, prin credinţă

şi prin pocăinţă, ca un ecou,

să primeşti prin ISUS putere

şi vrere ca să te naşti din nou.

încearcă, dar, şi tu ca-n clipa de odihnă

ce o petreci în câmp, ori colo-n tindă,

să culegi înţelepciune din Cuvânt

lăsat de ISUS pe acest pământ.

De eşti atent şi curios mereu

în Cartea Sfântă vei găsi curând

scris cu iubire şi numele tău.