Poezie Doar Tu, Isuse!

Când dimineţi răstoarnă

a nopţilor perdea,

când nopţile se toarnă-n

raze de peruzea,

doar TU veghezi credinţa

celor cu Tine-n gând,

scăldându-ne fiinţa

în rugi şi în Cuvânt.



Când ziua e-n amiază

şi scapără lumini,

când omul se aşează

să odihnească mâini

doar TU veghezi fiinţa

celor ce cred în Tine,

hrănindu-ne credinţa

cu Cer şi cu mai bine.



Iar seara, când nasc umbre

peste pământ şi mări,

când ţes crochiuri sumbre

pe-ntinse depărtări,

doar TU eşti raza vie

în inime şi-n gând,

pentru ca-n crez să fie

putere şi avânt.