Poezie Vreau acasă

Un mare Evanghelist

Se-ntorcea acasă

Era şi vesel şi trist

Stare plicticoasă!



Dar cu el pe-acel vapor

Venea un om mare

Preşedinte de popor

De la vânătoare!



Ajungând în port... Minune!

Nu-i venea să creadă

Era adunată lume

Gata de paradă!



În onoruri triumfale

Şeful cobora voiois

Cu covor pe a sa cale

Păşea rar, mărinimos.



Pe Evanghelist niciunul

În seamă nu l-a luat

Şi continuindu-şi drumul

Foarte rău s-a întristat!



Doamne în acele locuri

M-am luptat şi m-am jertfit

Iar acum am nişte şocuri

Şi-am rămas înmărmurit!



Pe acesta om cu vază

Care nici nu e al Tău

Mulţimea îl aclamează

Şi flutură chipul său!



Ascultându-i rugăciunea

Un înger i se-adresează

Tu nu înţelegi minunea

Dar ascultă ce urmează!



Tu nu ai ajuns acasă

Casa ta nu e aici!

Ci în Cer la a Sa Masă

Vei fi cu-a Lui Ucenici!



Şi atunci să vezi ONOARE

Ce acum nu-i înţeleasă

Ajunge!... Că doresc tare

Să-ajung... odată... ACASă!

Amin