Poezie Vedenii... în noapte

Vai! Ce noapte tulburată am avut, greu de descris

Nici nu ştiu,au fost vedenii prezentate ca un vis

Sau ca Nebucadneţar am avut visuri ciudate

Dar mai detailat ca lui, mi-au fost practic prezentate!



Împreună cu soţia m-am culcat ca-ntotdeauna

Fără griji deosebite, de data asta niciuna

Dar abia am aţipit când un recital de faze

Cu-ntâmplări ce n-am trăit, au venit ca nişte raze...



Deşi era-n plină noapte, totul brusc s-a luminat

Speriat am deschis ochii şi era adevărat!

Lumina era şi-n casă! Televizorul aprins!

Somnoros n-am sesizat... poate eu nu l-aş fi stins!



Dar m-am deşteptat pe loc, neînţelegând nimic!

De ce totu-i luminat, întuneric nici un pic!

Am sesizat plin de spaimă că soţia îmi lipseşte

Asta chiar e prea de tot! Ce se-ntâmplă mă uimeşte



Unde s-ar fi dus în noapte fără să spună ceva!

E ridicol... Nu-mi dau seama... Pe cine pot întreba?

Dar pe străzi e nebunie, un vacarm de nedescris!

Nu se-nţeleg doi cu doi, nu ştiu ce o fi precis!



Totuşi printre picăţele aud pe mulţi întrebând:

Unde să-mi găsesc soţia?... Dispărută de curând!

Şi eu îmi caut bărbatul şi unul dintre copii

Nu ştiu unde să-i găsesc? Unde s-au dus? Unde or fi?



M-am cutremurat în mine, căci şi eu sunt implicat

În aceste stări de spaimă ce pe toţi ne-au apucat!

Am intrat grăbit în casă... Dar televizorul meu

Arăta imagini grave, într-un mod instantaneu!



Într-o parte avioane ce-au căzut fără temei

Piloţii au dispărut nimeni nu ştia de ei!

Trenuri grav avariate erau acum prezentate

Cele mai mari accidente de pe Căile Ferate!



Căci în gări şi la macazuri erau lipsă angajaţii

Nimeni nu ştia de ce nu le-au luat locul alţii!

Impiegaţi şi şefi de gară sunt parcă evaporaţi!

Unde? Cine? Pe cât timp... Se vor lăsa aşteptaţi!



Tramvaie şi troleibuze stau, sau circulă: „Hai - Hui"!

Nimeni nu poate-nţelege! Să te plângi la cine... Nu-i!

Căci vatmanii,controlorii au intrat ca în pământ!

Şi cei care au rămas, de vii s-ar băga-n mormânt!



Căci e haos, tragedie cu oameni înnebuniţi

Aleargă care-ncotro, dar total descumpăniţi!

Benzinăria-i închisă, pompele fără curent

Maşini cu şoferi bolnavi se lovesc, fac accident!



Unii sunt blocaţi prin lifturi, alţii blocaţi la subsol

Bolnavi lăsaţi în salvare strigând după ajutor

Pe mese de operaţii sunt bolnavi abandonaţi

Medicii au dispărut! Nu pot fi recuperaţi!



Femei ce nu pot să nască, căci nici moaşe nu mai sunt!

Alţii stau cu mâna ruptă! Alţii chiar cu gâtul frânt!

Mulţi cu boli ce sunt fatale, aşteaptă, dar... în zadar

Personalul e puţin şi stau şi ei ca pe jar!



Au izbucnit şi incendii grozave, devastatoare

Dar nu mai sunt telefoane şi nu mai vin ajutoare!

Nu mai sare-n ajutor nici chiar frate pentru frate

De fapt toţi sunt uluiţi, chiar de vrea şi tot nu poate!



Multe ape dirijate au luat-o aiurea!

Căci de stăvilarul lor nimeni nu se-apropia!

Au venit ca un potop devastând totul în cale

Lăsând pe unde-au trecut durere, amar şi jale!



Şi pe mări şi pe oceane era o harababură

Toţi umblau fără control, toţi avea purtare dură!

Submarine nucleare, vapoare cu mărfuri grele

Rătăceau descumpănite, se loveau şi între ele!



Costume-ntregi de scafandri pluteau deasupra pe ape

Fără corpuri omeneşti, ieşite ca spulberate

Zeci de bărci fără pescari şi iahturi strălucitoare

Erau toate în derivă făcând scene uimitoare!



Şi platformele marine scoteau ţiţeiul de zor

Dar fiind nedirijate lucrau spre dezastrul lor

Căci „Cisternele-depozit" se umpluseră demult

Ţiţeiul curgea în apă, poluând mediul crunt!



Balene, coloşi de mare pluteau în negru decor

Mortăciuni în putrefacţii pe întinsul apelor...

Emanau mirosuri grele, insuportabil de grav

Dar cine să ia măsuri, nimeni nu mai este „Brav"!



Şi-n adâncuri de pământ, întâmplări ca niciodată

Au început să apară simultan şi dintr-odată!

Mulţi mineri la mii de metri au rămas descumpăniţi

Lifturile s-au stricat, pereţii sunt năruiţi!



Unii sunt blocaţi acolo înmormântaţi ca de vii

Şi-au luat în gând „ADIO" de la soţii şi copii!

Căci cutremure grozave s-au produs într-un timp scurt

Totu-i fără de speranţă, nicăieri nu afli scut!



Dar şi trenuri prin tunele şi metrouri numeroase

Cu tot ce-au avut în ele sunt în stări dezastruoase!

Omenirea a dat buzna să găsească vreo ieşire

Dar a ieşit tărăboi şi-au căzut în nesimţire!



Nici chiar cei mai grijulii din „Buncăre speciale"

Nu mai au sorţi de izbândă. Spre salvare nu au cale!

Căci tot ce ei au gândit că-i vor duce spre final

Le-au creat cazuri extreme şi-au ajuns purtaţi de val...



Dezastrul de pe oceane şi cu cel din subteran

Au creat alte probleme cum n-au fost în nici un an!

Au reizbucnit vulcane, s-au produs cutremuri mari

Numai fumuri, numai lavă, ia-ngrozit şi pe cei tari!



Aceste calamităţi au răspândit boli, urgii

Oamenii doreau să moară! Nu doreau să fie vii!

Alergau la munţi, la ape să afle modalitate...

Cum să moară... Dar uimire!... Nu mureau în realitate!



Soarele e-ntunecos, luna nu mai străluceşte!

Stelele cad de pe Cer, Cerul parcă se topeşte

Şi când nu mai suportam să mai văd aceste stări

Deodată pe ecran apăru venind din zări...



Prinţul Cerului, Slăvitul, Cel ce tot a biruit

Venea pe „Norul de Slavă" şi de toţi a fost privit!

A strigat spre omenire: Toate se vor întâmpla

Aşa cum aţi observat, aşa se vor derula.



Dar cu o modificare: EU apar „Întâi" la fel

Aşa cum apar acum, să iau pe ai Mei la Cer

Vreau să-Mi ţin promisiunea şi să o îndeplinesc

Pentru cei ce sunt ai Mei , le promit că îi răpesc!



Toţi acei ce i-aţi dat lipsă, în văzduh vor fi răpiţi

Ei mă vor întâmpina şi vom fi nedespărţiţi!

Dar acei ce vor rămâne vor trece prin ce-aţi văzut

Eu vă-ndemn: „Treziţi-vă!" Totu-i vrednic de crezut!



Astăzi încă ai prilejul să ai Harul Fericit

Să alegi: Ori rămâi jos! Sau devii un mântuit!

M-am trezit din visul meu... prăbuşit... dar bucuros!

Că totul a fost doar „Vis"... Şi la Domnul m-am întors!



Tu mai ai astăzi prilejul să te-ntorci să fii al Său

Să scapi de „Necazul Mare", să te-ntorci din drumul tău

Şi cu toţi din adunare să strigăm plini de iubire

Doamne dă-ne Marea Cinste, s-avem parte de „RăPIRE"

Amin