Poezie Strigătul orfanilor

Mare forfotă e-n lume, peste tot e agitare

Urmăresc un scop anume, sunt în plină căutare.

În interiorul lor s-a născut o întrebare!

Ce religie s-apuce de-acum în continuare...!



Cu cât vor analiza să ştie care din ele

E perfectă, hai să-i zicem... „Aşa între-ghilimele"!

Nu vor găsi niciodată una chiar pe placul lor

Astfel devin disperaţi şi nu ştiu nici ce mai vor!



Dumnezeu peste milenii ne-a propus o variantă

Şi nu una oarecare, ci e una importantă:

„De vrei o - religiune -, trebuie să cercetezi

Pe văduve şi orfani... şi curat să te păstrezi".



De te-ntrebi: Unde să-i caut? Unde este locul lor?

Apleacă-ţi urechea doar, căci ei strigă:- Ajutor!

Strigătul lor se aude, e strigăt de disperare

„Oameni buni priviţi la noi! Nu mai staţi în nepăsare!"



Noi nu avem nici o vină pentru că suntem orfani

Unii de la început, alţii de la câţiva ani!

Am ajuns aşa pe lume să avem acest - statut -

Deşi nimeni dintre noi nu l-a dorit, nu l-a vrut!



Suntem parcă pedepsiţi să avem această soartă

Vina că suntem aşa nu-nţelegem cine-o poartă!

Ne obişnuim cu starea despre crunta realitate

Dar nădăjduim în clipa „Zilei de reabilitate".



Oameni buni: Treziţi-vă! Schimbaţi sensul vieţii voastre!

Gândiţi-vă doar o clipă şi la problemele noastre!

Mulţi suntem desculţi şi goi, pe când ale voastre case

Sunt pline de lucruri bune ce ai voştri le purtase...



Dăruiţi-ne degrabă doar surplusul ce-l aveţi

Domnul vă v-a da mai mult, voi o să vedeţi!

Chiar bani de ne dăruiţi,chiar hrană mai bună

„Cine face lui îşi face, pentru el adună"!



Vizitaţi-ne măcar, arătaţi-ne iubire...

Avem nevoie de asta în procesul de trăire

Luaţi-ne chiar în braţe, mângâiaţi-ne puţin!

Pieptănaţi-ne prin plete, uşuraţi-ne de chin!



De ne-ntindeţi o bomboană va fi mai mult ca un - tort - !

Noi ştim să vă mulţumim din inimă pentru tot.

De ve-ţi cheltui mai mult... să ne daţi o - jucărie - !

Ve-ţi fi binecuvântare, ce dăinuie pe vecie.



Îndrăznim să vă propunem: La sfârşit de săptămână

Treceţi prin orfelinate şi ne întindeţi o mână

Ca în cele două zile de cari voi vă bucuraţi

Alegeţi pe care vreţi... Că noi aici suntem fraţi!...



Nu ne supărăm că unii vor avea „Sfânta favoare"

Să fie aleşi de-aici ca în clipa următoare...

Să-i duceţi la voi acasă şi să-i faceţi fericiţi

Ca măcar acele clipe să se simtă că-s iubiţi.



Poate cei ce au rămas... - Săptămâna viitoare

Vom fi noi cei preferaţi, vom avea acea onoare

Să mergem cu voi de mână, să ne fiţi ca şi părinţi

Pentru noi ve-ţi fi „CEVA", chiar „Adevăraţii Sfinţi"!



Dacă mai strigăm odată pentru ceva mai măreţ

Oare ceeace strigăm!... Nu e strigăt prea-ndrăzneţ?

Oricum e o provocare cu ecoul prelungit

Toţi s-audă ce strigăm şi la ce ne-am mai gândit!



„Dacă există familii în care nu sunt copii

Sau familii care au, dar mai doresc şi alţi fii

Suntem gata de-nfiere!! E visul ce ne-a rămas...

Gândiţi-vă la aceasta! Vrem să faceţi primul pas!



Domnul să vă lumineze şi să vă călăuzească

Să râvniţi să faceţi asta, ca El să vă răsplătească

Toţi orfanii-n rugăciune ne unim şi zicem dar:

„Doamne dă-le Tu voinţă şi înfăptuire chiar"!



Auzind acestea toate suntem martori la - strigare -

Şi nu putem sta pasivi la o astfel de chemare!

Ci din contră fiecare să facem acum ceva

Ca aceste sări de lucruri să se poată rezolva.



De vei fi activ la asta ai primit deja răspuns

La-ntrebarea ce odată înainte tu ţi-ai pus!

„Ve-i avea RELIGIUNEA curată, neîntinată

Cum Iacov o prezentase, să audă lumea toată.

Amin