Poezie Să privim spre înviere

Zi strălucitoare cum n-a fost vreodată

Nicăieri în lume, fără precedent

Este ziua asta, ziua învierii

Lucrare divină nu un accident.



Dacă suferinţa şi chiar moartea crudă

Poate să le-ndure chiar un om de rând

Dar să învieze într-un trup se slavă

N-a fost niciodată, nicăieri, nicicând.



Dar Isus Slăvitul, Minunatul Prinţ

A ieşit din groapă demonstrând oricui

Că tot ce-a lucrat şi-a înfăptuit

A fost să-mplinească voia Tatălui



Să cinstim acuma minunatul act

În care Isus din morţi s-a sculat

Şi să spunem tare cu toţi să rostim

Urarea slăvită: ,,HRISTOS A-NVIAT".



Voi ce sunteţi martori la urarea noastră

Răspundeţi îndată în chip minunat

Şi drept aprobare să ziceţi cu toţi

Că: ,,ADEVăRAT EL A ÎNVIAT"



Să privim acuma spre măreţul act

În care Isus a învins deplin,

Învingând păcatul, salvând omenirea

De la catastrofă şi veşnicul chin.



Era-n zorii zilei când se lumina

Chiar în ziua-ntâia cum s-a arătat

Când pământul rece ce adăpostea

Pe Isus Slăvitul s-a cutremurat



Căci Dumnezeirea şi-a făcut prezenţa

Trimiţând un înger până la mormânt

Ca să prăvălească piatra de la uşă

Făcând drumul liber lui Isus cel Sfânt



Minunatul sol a lui Dumnezeu

Avea-nfăţişarea ca şi fulgerul

Şi îmbrăcămintea albă ca zăpada

Aşa a venit: ,,EL, chiar Îngerul".



Putea omenirea să privească scena

Fără să simţească puterea de sus?

Aşa credeau unii dar s-au înşelat

Omul e nimica chiar strajă de-i pus.



Aşa şi străjerii când îngerul veni

Au tremurat de groază şi de frică mare

Căzut-au ca şi morţi, lungiţi lângă mormânt

Neputincioşi ca roua când soarele răsare.



Lăsând a lumii haine, voaluri şi ştergare

Cu care omenirea L-au înmormântat

Rămasau amintire pe fundul gropii rece

Şi El Isus Slăvitul. DA EL: A ÎNVIAT



E viu, e viu şi va rămâne astfel

Căci El e viaţa cum ne-a declarat

Să-l iubim acuma, Lui să ne predăm

El ne face sfinţi fără de păcat



Tot în zorii zilei câteva femei

Cu miresme-n mână dar având un gând

Cine va fi-n stare ca să prăvălească

Piatra ce-a fost pusă: Uşă la mormânt?



Gândind astfel ele iată au ajuns

Dar minune mare, parcă e un vis

Piatra-i la o parte, e îndepăratată

Şi mormântul rece iată-l e deschis.



Unde-o fi acuma? Ce s-a întâmplat?

Ce minune-aici oare s-a produs?

Mult n-au aşteptat fiindcă Dumnezeu

Le-a înviorat şi le-a dat răspuns



Chiar pe piatra mare ce-a fost pe mormânt

Stă pe ea un înger, cel ce-o prăvălise

Şi cu dulci cuvinte de îmbărbătare

Cu o voce blândă astfel le grăise:



Acum nu vă temeţi, ştiu ce căutaţi

Pe Isus desigur ce-a fost răstignit

Nu este aici. El a înviat

Este viu de-acuma până-n infinit



Maria, Salome, veniţi mai aproape

Şi voi celelalte veniţi să vedeţi

Uite, groapa-i goală. Isus nu mai este

A-NVIAT şi asta mergeţi de spuneţi





Şi acum zic ţie: Maria Magdalena

Căci Isus cel viu îţi va răsplăti

Şi ţie şi la Ioana şi la celelalte

Şi chiar vă promite căci cu El ve-ţi fi.



Sunteţi eroine, sunteţi iubitoare

Şi chiar mai active ca şi mulţi bărbaţi

Lucru pentru care Isus vi-a permis

Ca măreaţa veste primii s-o aflaţi.



Duceţi dar mesajul Învierii Sale

Mai întâi lui Petru şi la ceilalţi

Ca această veste să se răspândească

Printre oameni simpli şi printre cei `nalţi.



Cu frică şi cutremur ele s-au întors

Să mărturisească tot ce li s-a spus

Dar ce bucurie, ce mare surpriză

Chiar în faţa lor apare Isus.



E o scenă mare, e un unicat

Isus este viu şi s-a arătat

Să nu fie dubiu El s-a prezentat

Şi cu dulci cuvinte Le-a îmbărbătat



Mai întâi Le-a zis un cuvânt sublim

Cel mai potrivit cu starea de faţă

Vă grăiesc Eu vouă: Bucuraţi-vă

Fi-ţi pline de Duh, pline de viaţă



Acum nu vă temeţi: Iată Eu sunt viu

Sunt biruitor peste tot în lume

Am învins de-acuma şi chiar mântuirea

Toţi o vor găsi în al Meu Sfânt Nume



Mergeţi dar acuma şi spuneţi la fraţi

Căci în Galilea mă vor întâlni

Mai mult ca atât, mă vor şi vedea

Şi-mpreună iar la un loc vom fi.



În acest răstimp unii din străjeri

Au plecat şi ei ca să dea de veste

Despre tot ce-a fost, marilor preoţi

Să ştie precis că nu-i o poveste



Când au auzit cele întâmplate

Grabnic cu bătrânii au ţinut un sfat

Şi s-au consultat, cum ca să sucească

Marele-adevăr pe care l-au aflat.



Iată rezolvarea vine cu mulţi bani

Oferiţi acum chiar ostaşilor

Nu doar ca să lupte, ci doar ca să mintă

O mare minciună pentru viitor.



O, voi bani murdari pentru-a doua oară

Aţi fost folosiţi contra lui Isus

Voi L-aţi cumpărat şi cu voi minţesc

Deveni-ve-ţi martori pentru Cel de Sus



Acum, în cartea sfântă de voi se află scris:

,,Iubirea de bani în viziunea sfântă

Este rădăcina orişicărui rău"

Ce te-ndepărtează de calea cea strâmtă.



Iată deci minciuna plătită cu bani

Avea conţinutul ce suna astfel:

,,Pe când noi dormeam ucenicii Lui

L-au furat se pare ca printr-un mister"



Pentru fapta asta trebuia să fie

O pedeapsă aspră pentru toţi străjerii

Fiind acuzaţi că n-au fost în stare

Să se concentreze în timpul vegherii



Părăsit-au straja? Sau au adormit?

Au băut ceva şi au ameţit?

Au crezut ei poate că Cel ce-a murit

Poate sta că-I mort chiar şi nepăzit?



Dacă dregătorul va auzi asta

Ce va face el? Cum va proceda?

Ce măsuri lua-va impotriva lor?

Ce pedeapsă aspră chiar el le va da?



Nu vă fie frică minciuna-i minciună

Chiar de-o auzi îl vom potoli

Căci doar ne pricepem şi suntem în stare

Ca un adevăr să-l putem suci



Minunaţi preoţi, minunaţi bătrâni

Ce-au ajuns să fie scrişi în Sfânta Carte

Ca fapt negativ, plini de-nşelăciuni

Vai de-al vostru nume, de Iad aveţi parte



Şi minciuna asta printre toţi iudeii

A rămas crezută de urmaşi la rând

Chiar şi până astăzi îşi are ecoul

Şi este păstrată în cuget şi gând



Cercetaţi scriptura, credeţi adevărul

Căci Isus murit-a dar a înviat

Acum e la Tatăl, e Mântuitorul

Ne-a iertat de vină şi chiar de păcat.



Am descris deja femei eroine

Ce-au primit mesajul şi-apoi l-au transmis

Către locul unde li se indicase

Să asculte ele asta au promis.



Iată şi bărbaţii au primit mesajul

Şi în fuga mare doi au alergat

Dornici să cunoască şi să lămurească

Minunea de care cu drag au aflat.



Ucenicul Petre e nerăbdător

Începe să fugă cu un pas grăbit

Dar Ioan mai tânăr nici el nu se lasă

Sprintează mai tare spre locul dorit



El ajunge primul, priveşte-năuntru

Văzând doar fâşii de pânză pe jos

Şi parcă visează îi trece prin minte

Scena şi lucrarea lui Isus Hristos



Ajunge şi Petru dar nu se opreşte

Acolo la uşă cum Ioan făcu

Ci intră-n năuntru curios din fire

Şi ce mai găsi nu prea îi plăcu.



Isus dispăruse, nu era acolo

Ci doar mărturie rămase pe jos

Fâşiile de pânză şi într-un loc anume

Ştergarul ce fuse pe capul lui Hristos



Intră şi Ioan să vadă peisajul

Şi-apoi meditară la tot ce a fost

Cunoscând acuma au început să creadă

Şi parcă simţeau că au şi ei un rost



Deşi nu pricepeau că după Scriptură

Isus trebuia din morţi să învieze

Totuşi fiinţa lor a fost descătuşată

Inima începe din nou să le vibreze



Cunoscut-au însă pe deplin lucrarea

Când Isus cel Mare li s-a arătat

Când cu ochii lor au putut privi

Pe Cel ce-a fost mort şi a înviat



Să privim din nou iarăşi pe Maria

Şi la felu-n care i s-a arătat

Pe când ea plângea chiar lângă mormânt

Şi gândind întruna: Cine L-a luat?



A văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb

Ce şedeau în locul unde-a fost Isus

Unul la picioare, celălalt la cap

Când locul rămase şi Isus s-a dus



Femeie i-au zis ei, de ce tot mai plângi?

De ce ochii tăi varsă lacrimi mari?

De ce faţa ta e posomorâtă?

Şi printre suspine tot mereu tresari



Au luat pe Domnul, chiar pe Domnul meu

Şi nu ştiu acuma unde ei L-au pus

O fi pe aproape? Sau o fi departe?

Nu pot să concep, unde L-ar fi dus?



Şi zicând aceasta s-antors şi-a văzut

Chiar pe Domnul slavei stând în faţa ei

Dar nu-L cunoscu, deşi l-a privit

Care-o fi Isus din aceştia trei?



De ce plângi femeie? Şi pe cine cauţi?

Întrebă Isus cu un glas duios

Fără să-şi dea seama ea nu intuise

Că-i vorbeşte glasul lui Isus Hristos



Ba mai mult crezuse că e grădinarul

Şi pe care-n grabă ea l-a întrebat:

_ Spune-mi te rog iute şi răspunde-mi sincer

Dacă nu cumva chiar tu l-ai luat.



De-ai făcut aceasta mai vreau un răspuns

Să-mi spui negreşit unde tu l-ai pus

Să mă duc să-l iau, fie jos sau sus

Numai că să fiu cu al meu Isus



Dar Isus îi zise chemând-o pe nume

_ MARIE, MARIE. Ea s-a deşteptat

Recunoscu vocea care-i mai vorbise

Se-ntoarse îndată şi-apoi a strigat:



_ RABUNI, RABUNI. În limba evreiască

Învăţător măreţ, sublim şi minunat

Îţi mulţumesc acuma căci unei păcătoase

Te-ai prezentat Tu însuţi, viu cu-adevărat



Nu mă ţine-acuma, du-te de vesteşte

Tot ce ai văzut, tot ce-ai auzit

S-audă tot omul vestea învierii

Şi că peste tot Eu am biruit.



Isus este viu, o simţim şi noi

Pentru că lucrează cu putere mare

În viaţa celor ce-l urmăm pe El

Având fiecare o credinţă tare.



Faptul că e viu El a dovedit-o

Căci s-a arătat în cazuri diferite

Întâi la femei, la Petru, la apostoli

Şi mai multor fraţi în faze felurite



Să medităm acum ce-nseamnă pentru noi

A lui înviere măreaţă, triumfală

Ce simbolizează? Ce ne dovedeşte?

Poate deveni chiar a noastră fală?



Ea ne dovedeşte că şi noi odată

Învia-vom toţi cum EL a-nviat

Unii pentru slavă, alţii pentru iad

Aşa cum am fost: Sfinţi sau în păcat



Cum alţii pot să zică că morţii nu-nviază?

Când avem dovada învierii Lui!

Nu cumva le-e frică de faptele lor?

Şi de judecata justă-a Fiului?



Orice ni s-ar spune noi să ştim precis

Căci El este pârga celor adormiţi

Şi chiar de murim avem o nădejde

Că vom învia şi-I vom fi iubiţi



Mulţumim din suflet Celui înviat

Căci ne-a ajutat să sărbătorim

A Lui înviere ce o preţuim

Şi de care-n toate cu drag ne-amintim



Te rugăm acuma pentru păcătoşi

Ce-s morţi în păcate, morţi faţă de Tine

Să-I înviorezi şi să-I înviezi

Şi în slava Ta să se simtă bine



Pentru cei căzuţi azi intervenim

Fă-I să mediteze la lucrarea Ta

Tu chiar de-ai murit iar ai înviat

Şi la fel pe ei îi poţi ridica



Dacă moleşeala s-a înfiripat

În fiinţa noastră chiar mergând pe cale

Fă-ne pe toţi astăzi mai vioi şi harnici

Demni să fim de slava măreţiei Tale



Pentru cei prezenţi ce au ascultat

Dă-le o nădejde pentru veşnicie

Că vor învia şi vor fi cu Tine

În Cerul slăvit, aşa ca să fie.



Să rămâi tot viu în orice inimă

Să avem viaţa sfântă şi senină

Şi iubirea-ţi mare, dragostea-ţi sublimă

Să ne ţină vii şi plini de lumină



Şpuneţi şi voi astăzi tuturor de El

Mergeţi cu mesajul ca şi ceilalţi

La vecini şi prieteni, la colegi şi rude

La cei mici şi mari, la surori şi fraţi



Spuneţi orişicui că Isus trăieşte

A murit odată dar a înviat

Este plin de slavă şi de măreţie

Şi în tot ce face este minunat.



Iar salutul nostru să fie la fel

Un salut măreţ dar şi însemnat

Potrivit cu ziua şi evenimentul

Răspunzând aşa: ,,HRISTOS A-NVIAT".

Amin