Poezie Să ne pocăim?

Orice glumă, basme, fleacuri

Cei din lume le primesc

Ba, ele devin chiar leacuri

Pe toţi îi înveselesc.



De-i întrebi de pocăinţă

Sau de mântuirea lor

Devin vagi, fără dorinţă

Întunecaţi... ca un nor!



Oare şi astăzi e bine...

De „POCăINŢă" să spui?

... Multora nu le convine

Că-i înţeapă ca un cui!



Dar vă-ndemn pe fiecare

Ce purtaţi Sigilul Sfânt

Să vestiţi mai cu ardoare

„POCăINŢA" pe pământ!



Să ne reamintum că-odată

Ioan şi Domnul Isus

Prin predica lor curată

De „POCăINŢă" ne-a spus.



Iar în „Ziua Cincizecimii"

A fost predica-ndrăzneaţă!

Petru adresând mulţimii

Chemarea la „Noua Viaţă"



Ce să facem? Mulţi de-odată

S-au unit în întrebare...

„POCăIŢI-Vă ÎNDATă"

Striga Petru-n gura mare!



Dar şi Iona în Ninive

Prin mesaj scurt, dar curat

A reuşit să cultive...

„Trezirea", ce i-a salvat!



POCăINŢA lor devine

Mărturie-n viitor

Pentru mine! Pentru tine!

... Pentru orişice popor!



Şi chiar dacă niciodată

Nimeni nu ţi-a predicat!

Mai este o variantă

Să te întorci din păcat...



Nu vezi tu că ,,Bunătatea"

Venită din Dumnezeu

Vrea să ai identitatea:

„POCăIT", „COPIL al SăU".



Ba, chiar există „DECRETUL"

Pentru „POCăINŢă" dat

De n-asculţi vine regretul

De ce nu l-ai aplicat!



- Dumnezeu nu ţine seama

Zilelor de neştiinţă

Porunceşte: „Lasă-ţi teama...

Vino azi la pocăinţă!"



Doamne vreau ca fiecare

„POCăIŢI" să devenim

Căci aşa în astă stare

Slava Ta o dobândim.

Amin