Poezie Regretul Domnului

Ce frumoasă şi duioasă

A fost clipa hotărâtă

„_ Facem om cu-asemănare

Cu a Noastră potrivită!"



Astfel apăru în lume

Primul om ADAM numit

De-o perfecţiune rară

Cum Tatăl a stabilit



I-a făcut apoi soţie

Ajutorul potrivit

Fiind singura fiinţă

Aşa cum el a dorit



Erau cuplu fericit

În Eden se bucurau

Până când Înşelătorul

Le-a vorbit cum nu credeau.



Au căzut în a lui plasă

Şi-au fost astfel alungaţi

Izolaţi în altă parte

De Dumnezeu separaţi.



De atuncea omenirea

Cade-ntruna sub păcat

Acceptând aceeaşi şoaptă

Ce pe mulţi i-a înşelat.



Când Isus strigă de veacuri

_ Veniţi cei trudiţi la Mine

Şi toţi cei împovăraţi

Ca să vă odihniţi bine



Omul stă în nepăsare

Şi se încăpăţânează

N-ascultă glasul ce-l cheamă

Ci mai tare-l neglijează



Cercetând întreg pământul

Şi tot ce El a creat

Făcându-şi o analiză

Dumnezeu a cuvântat:



Rău îmi pare şi regret

De ce pe om L-am creat

Fiindcă toate mă ascultă

Numai el n-a ascultat



Eu voi pedepsi păcatul

Moartea este plata lui

Cea mai groaznică pedeapsă

Pe-ntinsul pământului



Dar vă spun că - ascultarea -

Mai mult decât jertfa face

Şi voi răsplăti pe-aceia

Ce la Mine s-or întoarce



Pentru ei Mi-am dat viaţa

Şi-I conduc cu mână tare

Prin valuri şi încercări

Până-n lumea viitoare



Dar şi- acolo sunt cu Mine

Eu şterg lacrimile lor

Le voi fi: Soare, Lumină

Până-n vecii vecilor.



Şi prin ei acum regretul

Parcă nu-i aşa de mare

Ei sunt rodul morţii Mele

Eu le-am fost răscumpărare.



Omule ce simţi regretul

Domnului din veşnicii

Nu mai sta în nepăsare

La El grăbeşte să vii.



Fugi de Iad şi de Satana

Fugi de tot ce-i aparţine

Şi predă-te celui care

Îţi va da clipe sublime



Îţi va da cu bucurie

Loc în Paradisul Său

Hai, grăbeşte chiar acuma

Închină-i sufletul tău.

Amin