Poezie Pentru cine cânt?

O Doamne Mare şi-ndurat

Ce ne priveşti întruna

Tu ce viaţă ne-ai dat

Cu daruri ne-ai înconjurat

Dorind doar să fii ascultat

De noi de toţi acuma



Şi fi-vom oare vrednici noi

Să-ţi mulţumim vreodată?

Căci eşti cu noi chiar în nevoi

Vărsat-ai lacrime şuvoi

Răbdat-ai şi moarte apoi

Salvând o lume-ntreagă



O... Din puţinul ce-ţi pot da

Vreau să-ţi dedic cântare

Primeşte-o cum ţi-o pot cânta

Făcând prin ea a mă-nălţa

Mai sus, mai sus spre slava Ta

Aşa dă-mi Tu o stare.



Aş vrea apoi ca cântul meu

Să fie pentru Tine

O jertfă sfântă tot mereu

Cântând Ţie nu-mi va fi greu

Căci Tu eşti Sfânt eşti Dumnezeu

Şi mă iubeşti pe mine



Doresc ca cei ce mă ascultă

Să simtă pe deplin

Căci Tu mi-ai dat putere multă

Prin cântarea care-nfruntă

Pe cel Rău şi îl alungă

La locul lui de chin



Nu m-am gândit c-aşa putere

Primi-voi prin cântat

Încât mă simt că am avere

Şi-un drept ceresc care nu piere

Ci zilnic mi-e o mângâiere

De necomparat.



Deci nu uita frate iubit

Văzând pe cel ce cântă

Căci tu singur ai primit

Darul cel mai preţuit

De-a cânta necontenit

Spre cântec deci te avântă



De vei şti să cânţi frumos

E-o cinste pentru tine

Dar fii atent că pe Hristos

Şi cerul Său cel glorios

Pe El să-L cânţi cu glas duios

Cântă-L cum se cuvine



Nu cânta de ochii lumii

Nu cânta din interes

Căci atunci spinii cununii

Cât şi Creatorul lumii

Sau Făcătorul minunii

Pentru tine-i şters



Mediteaz-acum la urmă

Pentru cine cânţi?

Eu îţi spus că-n a Sa turmă

Să ajungi pe alţii-ndrumă

Calea lor cea rea le-o curmă

Spre cer să-i avânţi



Vor veni zile... nu bune

Când cântecul tău

V-a înceta să mai sune

Pentrucă în astă lume

Printr-o cauză anume

Eşti la apogeu



Şi aşa de-L vei slăvi

Prin suspinul tău

El cu drag te va iubi

Şi chiar te va spijini

Iar apoi te va primi

Sus la Tronul Său

Amin