Poezie Pace

Ce cuvânt dorit de oameni

Ce cuvânt sublim, măreţ

Nimeni nu-i ştie valoarea

Nu se ştie al său preţ

Chiar dacă ar încerca

Să-l afle cel mai isteţ!



El a fost donat odată

Celor doi de la-nceput

Dar odată cu păcatul

De la ei a dispărut!

Şi-a rămas doar amintire

Căci odată l-au avut.



De atunci acest cuvânt

Rând pe rând e pomenit

De multele generaţii

Ce de-atunci au vieţuit

Dar să-l aibe pur, curat

Nimeni nu l-a dobândit!



Şi cu cât se dorea pace

Ea apărea doar în vis!

Pentru că în realitate

Totul era compromis

Şi reversul ei pe-alocuri

Izbucnea ca din abis.



A venit însă o vreme

Când pacea se-ntrezărea

Toţi profeţii strigau tare:

Pacea iar va apărea

„Prinţul" a decis să vină

Şi El din nou o va da.



Primul semn se dă în noapte

Prin cântarea corului

Când îngerii au venit

Din înaltul Cerului

Cântând: ,,Pace pe pământ

Între fiii Domnului".



Mai târziu chiar „Prinţul" zise:

Vă las, vă dau pacea Mea

Primiţi-o ca pe un dar

Ce lumea nu-l poate da

Dar Eu am ştiut precis

C-aveţi nevoie de ea



Chiar şi după înviere

Isus zise bucuros

„Pace - Vouă"... dragii Mei

Iată iarăşi M-am întors

Ca nici unul să nu fie

Dintre voi necredincios.



După două mii de ani

E mare semn de-ntrebare

Că acest cuvânt de „PACE"!

Produce îngrijorare

Şi cu fiecare zi

Lumea cade-n disperare!



Când peste tot se va zice:

„Pace şi linişte" iar

Va fi o formalitate

Aşteptare în zadar

Căci de fapt pe neaşteptate

Va veni prăpădul chiar!



PACE, PACE şi iar PACE

Vor avea aceia care

Vor fi plini de Duhul Sfânt

Şi dovedesc prin purtare

Căci PACEA e roada Lui

Ce dă binecuvântare.



Celor ce nu aveţi PACE

Dar doriţi s-o căpătaţi

Vă fac o recomandare:

„Ochii spre Cer îndreptaţi"

Căci Isus e „Sursa Păcii"

Şi vă dă, dacă-L rugaţi.



O, Doamne mai lasă încă

Pacea Ta în omenire

Căci fără ea e dezastru

Fără PACE nu-i iubire!

Dar cu PACEA ce ne-o dai

Vom ajunge în mărire.

Amin