Poezie Ori totul, ori nimic

O femeie credincioasă

O prietenă avea

Cu avere numeroasă

Ce în palat locuia!



După multe invitaţii

Se hotărâ să-o asculte

Să rămână în relaţii

Pentru ocazii mai multe!



Ajunse deci la Castel

Fiind primită regeşte

Minunat şi într-un fel

Ce-ncântă şi te uimeşte!



I s-au arătat splendori

Bogăţii ce sclipesc tare

Seifuri ce-aveau comori

Ce mai!... Tot era ..Valoare"!



Seara primi locuinţă

Confortabilă şi bună

Ce pentru a ei fiinţă

Îl părea că e pe lună



Numai că în plină noapte

A dorit să iasă-afară

Dar stupoare că nu poate!

Nici de ar dori să sară!



Era ca şi pedepsită

Închisă, fără să ştie

Avea tot, dar e lipsită

De-a ieşi cu bucurie!



În această stare tristă

Sora noastră se gândi

Ce folos de ce există

De nu le poţi folosi!



Cât de supărat e Isus

Când îi dăm Lui doar un pic!

Căci doar asta ne-a şi spus

„Eu vreau totul, ori nimic!"



Dumnezeu ne strigă tare

Vreau TOATă INIMA TA

Nu doar vreo două hambare!

Ci ÎNTREAGă, doar a Mea!

Amin