Poezie adevărul meu

Mergând vorbit între o cunoştinţă şi o realizare,

În adevărul meu nu ştiu ce timp eu am găsit.

Pe când în cunoştinţă este îngânfare

În Adevăr eşti liber să exişti sublim.



E oare mică o distanţă între Adevăr şi cunoştinţa mare?

Sau este mare satisfacţia de-a fii în eu aici?

Pământul încă tremură picioare

De nu găsim stabilul marelui stabil divin.



Şi floarea iar se leagănă cu soare

Şi cântecul se umple de măriri.

Nu te învăţ decât că este veste tare mare...

Prin plata LUI poţi fi cu Paradis.



Încerc să nu te judec nici în taleri

Şi nu mai zic nici de surprinsele priviri.

Respect că vrei să fi cuminte şi-n poveste

Dar şi aceea că tu vrei prostii.





Şi te iubes cât pot de mult... poveste...

Şi te iubesc şi material şi în atins.

Dar Adevărul vreau să-mi fie şi tăcere...

Şi câmpul LUI prin paşii de aici.