Poezie Oglinda

Dacă oglinda-i normală

Poţi să te priveşti

Şi fără nici o-ndoială

Te-arată cum eşti!



Dacă eşti murdar, pătat

Aşa te arată

Dar dacă vei fi curat

Observi asta-ndată!



Sunt şi altfel de oglinzi

Ce te deformează

Când te vezi de cap te prinzi

Parcă te jenează.



Ca un monstru te arată

Greu de suportat

Nu te recunoşti îndată

Eşti ca mutilat!



Oglinzi ca să te arate

Mai frumos cum eşti

Au fost cazuri izolate

În cărţi de poveşti.



Oglinda oglinzilor

Cea adevărată

Este, nu întâmplător

,,Sfântă şi Curată"



Ea arată-n mod precis

Tot ce-i murdărie

Dar arată că e scris

Despre curăţie!



Şi într-un mod minunat

Prin ea poţi să vezi

Pe Cel ce a înviat

Ca-n El să te-ncrezi.



Privindu-te şi pe tine

Iar apoi pe El

Un lucru ţi se cuvine:

„Să îl ia-I model"



Nu arăta ca alţii

Căci vei regreta!

Modeluri nu-s fraţii

Asta nu uita!



Dacă nu vei urmări

Să-araţi ca şi El

Desigur te vei lipsi

De Slava din Cer.



Dar dacă zi după zi

Vei fi ca Isus

Cerul îl vei dobândi

Şi Slava de Sus.



Doamne dă-ne azi tărie

Ca-n oglinda Ta

Să privim cu bucurie

Spre-a ne modela.



Chipul Tău în noi să fie

Ca toţi să îl vadă

Să le fim o ţintă vie

Ca-n Tine să creadă.



Oglinda vă stă în faţă

Puteţi s-o priviţi

De-ascultaţi ce ea vă-nvaţă

Ve-ţi fi mântuiţi.

Amin