Poezie Odă mamei mele

Ce har ce bucurie sfântă

Am prilejul să trăiesc

Căci mama ce mi-a dat viaţă

Şi mi-a spus prima povaţă

A rămas mereu măreaţă

Şi eu o iubesc



Ce n-aş da o Doamne Sfinte

Pentru mama mea

Ce din fragedă pruncie

Şi-apoi în copilărie

S-a jertfit să-mi fie mie

Viaţa ca o stea



Deseori când vre-o durere

Sau un incident

Se iveau asupra mea

Ea cu drag mă ocrotea

Cu ce-i scump mă copleşea

Ca să fiu perfect



Şi acum când sunt om mare

A rămas la fel

Cu inima iubitoare

Gingăşie uimitoare

Gata oricând de lucrare

Cu acelaşi zel



A venit vremea în care

M-am căsătorit

Cu nimic nu s-a schimbat

Felul mamei în purtat

Pe-amândoi ne-a alintat

La fel ne-a iubit



Oricât ne vom înmulţi

Asta nu contează

Căci mama cu al ei dar

De iubire şi de har

Ne va fi ca şi un far

Ce ne luminează



O Doamne din Ceruri

Ţine mama mea

Cu viaţă-ndelungată

Cu trăire-n belşugată

Uneşte-ne laolaltă

Pentru slava Ta



Dă-ne şi nouă îndemnul

S-o ştim preţui

Pentru viaţa ei frumoasă

Pentru belşugul din casă

Şi chiar pâinea de pe masă

Pusă zi de zi.



Suntem prea slabi de-aţi ura

Tot ce noi simţim

Dar Dumnezeu ştie gândul

Mai `nainte ca cuvântul

Ce-aşteaptă să-i vină rândul

Ca să ţi-l rostim



Tot ce credem noi pe lume

Că e mai frumos

Am dori să te-mpresoare

Totul să-ţi fie-n favoare

Să trăieşti zile uşoare

În chip maiestos



Liberă de orice grijuri

De-acum să trăieşti

Noi ne străduim întruna

Şi promitem chiar de-acuma

Greutăţi să n-ai niciuna

Căci mamă ne eşti



Numele tău scump de mamă

E tot ce dorim

Şi tot mamă vei rămâne

Pentru noi şi azi şi mâine

Şi cât vom trăi pe lume

MAMă, TE IUBIM!

Amin