Poezie Sunt tot mai mulți acei ce spun...

Nimic nu este azi prea greu

Decât a crede-n Dumnezeu.

Sunt tot mai mulți acei ce spun:

,,A fost demult El, Tată bun



Acum ne dă doar boli, urgii

Și nu mai vrem să-I fim copii."

Se-nșeală și se-ntorc în lume,

Acolo unde-s doar ruine;



Și răscolesc ca cerșetori

O haină pentru muritori.

Alungă Duhul învierii

Și se împacă cu durerea.



Nimeni nu mai vrea să știe

De a Domnului simbrie.

Fac doar false jurăminte,

Pe cei vii și pe morminte.



Toți aleargă-n grabă mare

La străinele altare,

Să jertfească-a lor averi

Pentru ziua doar de ieri.



Iar o iau de la-nceput,

Făcând din păcat un scut;

Și se pun în vrăjmășie,

Cu a Domnului azi, vie.



Se dedau la desfrânări,

Intră chiar și-n adunări

Și le spun celor ce-s tineri

,,Fără de păcat nu-i nimeni!"



Îi conving ca să vegheze

Peste faptele ce-s sterpe;

Să se-ncreadă tot mai mult,

În al lumii azi tumult.



Îi provoacă la uitare

De a Lui sfântă lucrare.

Se întorc din bunul drum,

Spre al veșniciei scrum.



***

,,Fii atent!,, se-aude glasu-I,

Căci pe veci vei fi rămasul

Dacă azi nu te căiești,

De plăcerile trupești.



Lasă totul cât azi, timpul

Îți mai dă al vieții ritmul.

Vino de îngenunchează,

Calea sfântă de urmează.



Căci doar Calea ce e sfîntă

Îți mai poate da izbândă,

Siguranță în trăire,

Pentru azi și pentru mâine.



Amin!