Poezie Martorii vor decide

Într-o biserică mare

Ce era încăpătoare

În liniştea ei profundă

Fără vreun mesaj pe undă

Se produce o minune

Unicat în astă lume!



AMVONUL făcu chemare:

Tot ce este-n adunare

Este convocat îndată

La părtăşie curată

Să ne spună bucuria

Necazul şi mărturia.



Vom da locul la cuvânt

Vom putea vorbi pe rând

Scaune, bănci, aparate,

Instrumente separate!

Dar pe scurt şi la concret

Adevăr şi mesaj drept.



Am să-ncep eu dragii mei

Că doar mulţi învăţăcei...

Au vorbit de-aici cînd, cum!

Cu mesaj crezând că-i bun

Mulţi vorbeau despre Hristos

Având un mesaj frumos.



Alţii vorbeau... verzi, uscate!

Zicând că-s adevărate!

Alţii despre ei vorbeau

Şi pe ei se proslăveau

Aşa cum au semănat...

Vor strânge la secerat.



Băncile strigară-n cor

Spunând toate „OF-ul" lor

Bucuria noastră-i mare

Atunci când în adunare

Suntem toate ocupate

De fiinţe minunate!



Dar de multe ori stăm goale

Şi plângem cu-amar şi jale!

Că fraţii ne neglijează

Şi chiar ne abandonează!

Noi întruna ne rugăm

Ca goale să nu mai stăm!



Scaunele de la cor

Îşi spuse mirarea lor

Duminica suntem pline

În rest... vede orişicine

La orchestră şi fanfară

Multe stăm pe dinafară!



Dar durerea-i şi mai mare!

Când se face convocare:

La repetiţii... Ce crezi?

Atunci vino să ne vezi!

Jumătate suntem goale!

Ne plângi de milă şi jale!



Instrumentele strigară...

De orchestră şi fanfară

Noi mai suntem folosite

Dar apoi chiar azvârlite!

Şi până la folosire

Ne ia praful în primire!



Doar orga şi cu pianul

Îşi mai îndeplinesc planul!

Fiind mai des folosite

În situaţii ivite!

Dar noi toate aşteptăm

Împreună să cântăm!



Staţia vorbi şi ea...

Am şi eu problema mea

Sunt manevrată de mulţi!

Chiar şi de necunoscuţi!

Unii vor tonul mai tare

Alţii mai spre moderare



Eu lucrez cum sunt reglată

Pentru lumea adunată!

Nu le sunt la toţi pe plac

Dar eu ce pot să mai fac

Puneţi oameni competenţi

Pricepuţi şi mai atenţi!



Difuzoare, microfoane

Se uniră să reclame:

Noi suntem perechile

Ce-asurzim urechile!

Sau cu mesaj micşorat

De alţii aşa reglat!



De vreţi ca să fim perfecte

Şi nu rele sau defecte

Cumpăraţi tipuri mai noi

Şi alese după soi

Astfel vă ve-ţi bucura

Când ne ve-ţi mai asculta!



Caietele având stime

Cu cântările sublime

Cuvântară de-ncheiere

Necăjite, vai de ele:

Căci după-ntrebuinţare

Sunt lăsate-n nepăsare!



Le găseşti împrăştiate

Şi pe jos sunt aruncate!

Ba le scoate câte-o filă

Ce mai! Chiar le plângi de milă!

Dar ne-au zis cu glas vioi:

Să fiţi mai atenţi cu noi.



„Despre tot ce-aţi auzit

Va fi un timp diferit

Când toate ne vor vorbi

Şi chiar ne vor dovedi

Că-au fost martori fiecare

La ce-a fost în adunare!"



Deci atenţiune mare

Când păşeşti în adunare

Păzeşte-ţi piciorul tău

Şi alungă gândul rău

Fă lucrarea Domnului

Aşa ca-n prezenţa Lui!



Iar dacă ne vom păzi

Cine ne va osândi?

Martorii ne-or apăra

Dacă facem voia Sa!

Iar noi vom fi răsplătiţi

Cu statut de: MÂNTUIŢI.

Amin