Poezie Lepădare

Orice faptă pozitivă tindem să ne-o însuşim

Suntem gata să o spunem şi cu ea să ne mândrim!

La dosarul personal vrem să le-adunăm pe toate

Şi-apoi să le trâmbiţăm pe la toţi dacă se poate!



Când vreo pată sau o umbră ne apare în lucrare

Căutăm cocoloşire, căutăm o separare.

Nu cumva să ştie alţii că suntem şi... mai altfel!

O! Aceasta n-o dorim şi n-o vrem în nici un fel!



Acuzăm mereu pe Petru pentru lepădarea sa

Deşi zicea hotărât: Chiar de toţi s-ar lepăda...

Eu nu mă leapăd de Tine, chiar de moarte voi gusta!

Dar... Stupoare, că de fapt, nu a fost să fie-aşa!



Acum se pun întrebări la care să meditezi:

Eşti ca Petru? Sau eşti altfel? Ce promiţi... le ţii, le crezi?

Sau vrei să privim o clipă doar la viaţa ce-o trăieşti

Ca să putem constata în ce stadiu te găseşti!



Poate o vorbă banală ţi s-a strecurat cândva

Aşa pe nepregătite de-o persoană... careva!

_ ,,Eşti pocăit mi se pare după felul tău de-a fi

Te-am văzut şi undeva... sau doar mi se-ntrezări"!



De nu răspunzi clar, rapid şi cu adevăr deplin

Ci răspunzi cu şovăire sau răspunzi aşa mai fin...

Să nu se prea înţeleagă că tu eşti din adunare!

Aceasta este deja... „O formă de LEPăDARE!".



Dacă pentru un servici sau un scop de viitor

Tu negi pocăinţa ta în prezenţa tuturor

Indiferent ce vei crede, asupra ta e o stare

Care nu-i greu să constaţi: Este tot o „LEPăDARE!".



De stai liniştit acasă fără să ai motivaţii

Şi nu vii la părtăşie şi la sfintele relaţii

Deşi ştii: Acolo-i Domnul şi Te-aşteaptă în lucrare

Nu uita că gestul tău se numeşte: „LEPăDARE!".



De ajungi în locuri care poate eşti necunoscut

Şi te-ascunzi în tine însuţi, ca şi cum n-ai fi văzut...

Stai: Pasiv, nepăsător, liniştit, fără lucrare

Şi aceasta la fel este o formă de: „LEPăDARE!".



De eşti chemat la armată sau misiuni speciale

Dar prin felul tău de-a fi şi prin purtările tale

Nu dovedeşti nimănui că eşti: Lumină şi Sare

Totuşi prin ce-ai arătat e vorba de: „LEPăDARE!".



Orice stare crucială când zici „NU" în loc de „DA"!

Dacă e vorba de Domnul şi Sfânta Lucrarea Sa,

Indiferent de motiv, chiar de-i mică încercare

Ceeace înfăptuieşti se numeşte: „LEPăDARE!".



Acum revenim la Petru, cel care s-a lepădat

Dar recunoscând aceasta s-a trezit imediat

A ieşit iute afară să rămână singur doar

Şi s-a pocăit pe loc, izbucnind în plâns amar!



El s-a lepădat atunci, noi poate de zeci de ori

Stăm pasivi de realitate, sau ne cuprinde fiori!

Trebuie în plâns amarnic să ne pocăim acum

Să schimbăm calea greşită! Să mergem pe drumul bun!



Curăţiţi, schimbaţi, statornici să rămânem cu Isus

Chiar prin moarte de vom trece să ţintim numai în sus

„LEPăDAREA" să rămână ca un vis ce l-am uitat

Dar trăind realitatea: „MÂNTUIT, PE VECI IERTAT".

Amin