Poezie Înţelepciune

Trecând printr-un sat odată ce nu era mic deloc

Am văzut şi oameni blânzi, dar şi oameni aprinşi foc!

Vrând să simt că tot ce văd pentru mine nu-i nimic

Dar degeaba că în treacăt ascultai totuşi un pic



Am văzut un grup de oameni ce ascultau, ce e drept...

Vorbele unui ce pare a fi un om înţelept

Şi mă bucurai văzându-l aşa în treacătul meu

Mă gândeam că o fi vorba de-un întors la Dumnezeu



Vai! Dar mare-mi fu mirarea, când trecu doar un timp scurt

De când mă-ntâlnii cu dânşii, cei doream tot să-i ascult

Căci în loc de vorbe bune, maiestoase şi cu har

Îi văzui bând dintr-o sticlă, închinând cu un pahar!



Cel pe care-l lăudasem nu-l mai cunoşteai acum

Căci era şi el ca alţii: Beţi şi-nconjuraţi de fum

Dovedind că-nţelepciunea lumii e o înscenare

Fiindcă-i firavă şi simplă nestatornic cine-o are



Dar acum ştim bine Doamne când citim în cartea Ta

Ce-i înţelepciunea sfântă şi cine-o poate avea

Cum ai dat-o cu plăcere tânărului Solomon

Ajutându-l să conducă poporul şi al său tron



L-ai ajutat să rezolve orice lucru-i apărea

Uimind lumea cu talentul şi înţelepciunea sa

Te vedeai Tu însuşi Doamne în înţelepciunea lui

Prin lucrare, prin vorbire şi clădirea templului



Doamne te rugăm acuma pentru noi aceştia slabi

Să ne dai înţelepciune şi să ne păstrezi tot albi

Albi, curaţi şi fără pată ca să ne putem feri

De înţelepciuni viclene ce apar în orice zi



Şi ca şerpii-nţelepciune să avem cum Tu ai spus

Să-i putem vorbi oricărui şi să-i dăm un bun răspuns

Să-i convingem ca să vină necurmat la al Tău tron

Unde este-nţelepciune, îndeajuns la orice om



Noi dorim de astă dată doar a Ta-nţelepciune

Să putem să ne dăm seama despre lucruri rele, bune

Să ne ştim în orice clipă zilele-a ne număra

Ca să nu trecem de-aicea fără-nţelepciunea Ta



Dar pănâ suntem în viaţă fă Doamne să dovedim

Căci a Ta înţelepciune şi faptul că Te iubim

Nu le-nchidem cu zăvorul înlăuntrul fiinţei noastre

Ci le dovedim oricărui şi prin vorbe şi prin fapte

Amin