Poezie În disperare

O, ce clipe minunate

Le avem din când în când

De la Domnul ne-au fost date

Chiar aici pe-acest pământ.



Ele ne înviorează

În necazul cel mai greu

Şi parcă ne luminează

Ne leagă de Dumnezeu.



Dar când valurile vin

Indiferent în ce stare

Cerul nu mai e senin

Şi cădem în disperare.



Orice vine peste noi

Chiar de-i mică încercare

Ne simţim singuri şi goi

Şi cădem în disperare.



Chiar un vis ce ne-angrozit

Şi ne-a adus tulburare

În clipa când ne-am trezit

Şi cădem în disperare.



Când veşti triste ne apar

Chiar de nu-s atât de-amare

Le privim ca un coşmar

Şi cădem în disperare.



Când un frate ne jigneşte

Chiar de e din adunare

Noi simţim că ne răneşte

Şi cădem în disperare.



Dacă ne pierdem serviciul

Într-o formă oarecare

Suntem ca bătuţi cu biciul

Şi cădem în disperare.



De suferim accidente

Asta sigur că ne doare

Dar dacă devin frecvente

Noi cădem în disperare.



Pentru cei dragi nepredaţi

Noi simţim o tulburare

Ne vedem ca neascultaţi

Şi cădem în disperare.



Dacă nu suntem convinşi

Că avem asigurare

Mântuiţi şi nu respinşi

Vom cădea în disperare.



Toate stările de faţă

Pot avea o rezolvare

De-ascultăm ce El ne-nvaţă

Nu cădem în disperare.



Tot ce ne îngrijorează

Tot ce neclar ne apare

Duhul Sfânt le luminează

Să nu fim în disperare.



Cu Domnul trecem prin toate

Ne poartă cu mână tare

Şi de trecem chiar prin moarte

Nu intrăm în disperare.



„Disperare, disperare"...

Te-am uitat... Şi-acum rostesc

„AM SALVARE, AM SALVARE"

Dar şi ţie ţi-o doresc.

Amin