Poezie Femeia

Mii de ipoteze, mii de presupusuri

Venind din răsărit spre-ntinsele apusuri

Făcând o vâlvă mare: „De unde vine omul?"

Spre final nesigur i se îndreaptă tonul.



Oameni zis: Celebri - s-au ridicat pe rând

Făcând ca teoria ce le-a venit prin gând

Să fie cunoscută de-ntreaga omenire

Să fie dovedită prin fapte, prin trăire



Oricât de importante au fost toate acestea

Oricât de multă lume le-a însuşit povestea

Fost-au un foc de paie cu flacără puţină

Nereuşind să facă cât de puţin lumină.



Există însă-o Carte, o Carte-adevărată

Ce dăinuie din veacuri, e sfântă şi curată

Ea este îndreptarul, în ea găseşti povaţa

În ea e Creatorul, originea, viaţa.



Prin ea descoperit-am cum însuşi Dumnezeu

A hotărât odată trecând în planul Său

Să facem om din lut, să samene cu Noi

Şi-un sprijin potrivit în cazuri de nevoi.



Adică: „Femeia", fiinţa-ncântătoare

Ce-şi manifestă-n toate iubirea cu ardoare

Ce cuplu minunat, pereche potrivită

Femeia nu poate să fie-nlocuită!



Deşi prin ea păcatul găsit-a mai uşor

O cale fără piedici, spre dezastrul lor!

Femeia tot rămâne la locul ei de cinste

Primeşte şi dă sfaturi ca orişice părinte.



Femei cu nume mari au fost de la-nceput

Ca Sara, ca Estera, ca Ana şi ca Rut

Deşi ele trecut-au de mult în veşnicii

Rămas-au pentru noi mereu aceleaşi, vii.



În „Era noastră" însă e cazul minunat

Prin tânăra fecioară... Domnul întruchipat

Ce splendidă lucrare, Marie mare eşti

Te cântă chiar şi Cerul prin cânturi îngereşti.



Femeile de astăzi au ce învăţa

Modeluri sunt multe şi se pot urma

Trebuie voinţă, râvnă şi îndemn

Nimic uscăciune ci verdele lemn.



Nu moda, nu părul, nu haina să fie

Culoarea femeii ce-i dă măreţie

Ci cinstea, credinţa, nădejdea, iubirea

În toate acestea să-şi vadă trăirea



Să-şi crească copii în spirit divin

Să aibe un cuget curat şi senin

Să-şi iubească soţul cum i se cuvine

Să fie exemplu la rău şi la bine.



Mai presus de toate ţinta ei supremă

Dumnezeu să-i fie şi viaţa eternă

Spre desăvârşire cugetul să-ndrepte

Şi-ntâlnirea sfântă cu drag s-o aştepte.,



De tânără eşti, primeşte ce-ţi spun

Nu fă multe staţii pe-al vieţii drum

Căci ochii te-ndeamnă mereu ca să stai

Nu le da crezare, goneşte spre Rai.



Celor mai în vârstă le-adresez un sfat

Fiţi mereu alături lângă-al vost' bărbat!

Nu poveşti sau basme să aveţi pe buze

Nu vorbiţi de alţii, astea nu sunt scuze.



Ci mereu îndemnuri, cuvinte potrivite

S-aveţi din belşug în cazuri ivite,

Să stingeţi focarul, s-ajutaţi la greu

Şi-n inima voastră să stea Dumnezeu.



Căutaţi ca-n toate s-aveţi gingăşie

Nu pe termen scurt, ci chiar pe vecie

Să luptaţi cu arma dragostei divine

Să doriţi în viaţă tot ce este bine.



Dorim ca femeia, „Femeie" să rămâie

Acest nume scump să-l poarte pe vecie

Să nu-l murdărească cu nimic nicicând

Nici printr-o vorbire, purtare sau gând!



Să nu uite însă că dintr-o coastă este

Bărbatu-i este capul şi cel ce o iubeşte

Să-şi amintească-n toate de Creatorul său

Că nu-i un om oricare, ci însuşi Dumnezeu.



Te rugăm Isuse să ai în vedere

Ca tot ce-i femeie să aibe putere

Să-şi poată păstra steagul tot mai sus

S-ajungă în ceruri, unde lacrimi nu-s.

Amin