Poezie Eşti creştin?

A fi „CREŞTIN" nu-i doar un nume

Cu care să te făleşti

E emblema ce în lume

Prin trăire dovedeşti!



Este umbra de-nsoţire

De care nu scapi nicicând

E fiorul ce-n simţire

Îl păstrezi pân' la mormânt.



Este titlu de onoare

Ucenicii l-au primit

Şi mergând prin lumea mare

Peste tot l-au dovedit.



Chiar de sufereau ocara

Pentru numele primit

Duceau cu cinste povara

Într-un mod desăvârşit.



Unii au ajuns să fie

Chiar martiri. răbdând cumplit

Ne rămân de mărturie

Şi exemplu strălucit.



Ştim oare ce se ascunde

În numele de „CREŞTIN"?

Şi-apoi cine? Când? Şi unde?

Îl poate primi deplin?



Mai întâi tu eşti urmaşul

Lui Hristos Crucificat

Trupul tău este lăcaşul

Templul Duhului Curat.



Naşterea din nou în tine

Să se vadă necurmat

Să iubeşti tot ce e „BINE"

Să urăşti tot ce-i „PăCAT"!



Să recunoşti de îndată

Stări de greşuri şi păcat

Să alergi la al tău TATă

Ca de EL să fii iertat.



Pentru cei ce-ţi aparţin

Să faci tot ce-i cu putinţă

Să nu ajungă în chin

Ci în CER prin pocăinţă.



Să arzi pentru cei de-afară

Aşa cum arde o torţă

Să-i întorci până nu-i seară

Să-i îndrumi cât mai ai forţă!



Să ajuţi Sfânta Lucrare

Tot mai mult să propăşească

Suflete în număr mare

Mântuirea s-o găsească.



De eşti cum am arătat

Eşti adevărat „CREŞTIN"!

TATăL în chip minunat

Te va răsplăti din plin.



Strigăm către omenire:

„CREŞTINI CăUTAŢI Să FIŢI!"

Şi vrednici de mântuire

Cerul să îl dobândiţi.



Toţi am înţeles acum

Că numele de „CREŞTIN"

În timp ce suntem pe drum

Ne obligă... cum să fim.

Amin