Poezie Două greutăţi

Un cioban şi-un măcelar

Făcură târg frumuşel

Îţi dau carne pe cântar

Tu brânză îmi dai la fel



Puse carne într-o pungă

Pe care o cântări

Cred că asta o s-ajungă

Până când vei reveni.



Ciobanul plecă acasă

Şi la tura următoare

Aduse brânză gustoasă

După-a lui măsurătoare.



Măcelarul puse-n grabă

Brânza pe al său cântar

Nu prea eşti băiat de treabă

Zise pe un ton amar.



După câteva schimbări

Din produsele-amintite

În loc de bune urări

Apar stări nepotrivite!



Măcelarul cu mânie

Se-adresă ciobanului

Tu... mi-ai adus brânza mie

Neconform cântarului!



N-am înşelat niciodată

Căci eu nici nu am cântar

Ci am o cumpănă dreaptă

Ce nu face joc murdar!



Cât mi-ai dat atât ţi-am pus

Şmecheria e a ta!

Greutăţi false-ai adus

Căutând a mă-nşela!



Cuvântul ce l-am primit

Ne face astăzi apeluri

Greutăţi de cântărit

Să n-aveţi de două feluri!

Amin