Poezie Eden (1)

Eden







E timpul ca să ne primim,să ne privim aşa cum Dumnezeu o face,cu dragoste,iubire,

E timpul dragostei,iubirii,a ascultării şi smereniei,a păcii şi iertării,a împăcării,

A împăcării omului cu om,a împăcării omului cu Bunul şi Prea Sfântul Dumnezeu.

Destul,destul n-am ştiut,n-am vrut să ştim de toate astea,de Dumnezeu,de cele sfinte,

Ajută-mi Doamne Dumnezeu ca să mă plec,învaţă-mă să mă smeresc în fiecare zi,

Şi blând ca Tine să devin şi să trăiesc,zi după zi,să mă aseamăn cu Isus.



Ajută-mi Dumnezeul meu cel Bun ca să mă plec,şi cel mai mic,neânsemnat şi neştiut,

Neânsemnat şi neştiut de nimeni eu să fiu,la toţi să le slujesc,la toţi eu să mă aplec,

Neânsemnat şi mai umil,smerit din toţi şi dintre toţii eu să devin şi să ajung,ajută-mi.

Ce minunat,ce gând măreţ,adânc şi extraordinar,să fi,să te asemeni cu Isus.

Mai simplu,mai modest,evlavios,zi după zi,an după an,eu să ajung şi să devin,ce minunat,

E calea simplităţii,slujirii,modestiei,evlaviei,blândeţei şi smereniei ce Ţie mult Îţi place.



Nu e uşor acum ce-Ţi cer,nu e uşor ce vreau acum,nu e uşor şi recunosc,

Va trebui ca să mă schimbi,să mă transformi,la multe să renunţ,la multe şi plăcute,

De-acea azi cer ajutor,eu singur n-am putere,mă plec la Tronul Tău de Har şi recunosc.

Nimica sunt,nimica sunt de-s fără Tine,şi totul pot atunci când eşti si Tu cu mine.

Mă uit la mine, mă uit la Tine,se uită lutul la Olar,eu totul pot când Tu eşti lângă mine,

Pe toţi eu pot să-i iert,la toţi eu să mă plec,pe toţi să îi iubesc,la toţi să le slujesc.



Şi totuşi,totuşi astea sânt nimic,nimica sânt pe lângă Tine,nimica ieri,nimica azi şi mâine,

Nimic e totul şi totul e nimic,păleşte tot în jur,păleşte când e comparat cu Tine,

Să te cunosc,să te cuprind,să te cunosc pe Tine Dumnezeu,acesta-i preţul,ţinta,apogeul,

Acesta-i ţelul vieţii noi,vieţii mele,a tuturor ce Te iubesc pe Tine Dumnezeu.

Viaţa veşnică-i aceasta,să Te cunosc pe Tine,ca singur Dumnezeu adevărat,ca Tată,

Şi-apoi şi pe Isus Hristos,pe Fiul,pe care Tu ni L-ai trimis aicea pe pământ să ne salveze.



Viaţa veşnică-i aceasta,să Te iubesc,să Te cunosc pe Tine Dumnezeu,pe Duhul si pe Fiul.

Ajută-mă,învaţă-mă şi dă-mi putere şi tărie,să-nvăţ ca blând şi-umil eu să devin,

Ca blând,umil,smerit,ascultător şi credincios de Dumnezeu să fiu până la capăt,

Să Te cunosc,să Te cunosc pe Tine Dumnezeu aceasta-i ţinta vieţii mele,să Te iubesc.

Acum e timpul să mă-ntorc,să ne întoarcem în Eden ocolo unde-am fost odată,

Ca să-nodăm din nou,reânodăm o dragoste,o ascultare şi iubire ce-a fost odată ruptă.



E vremea să reânodăm o legătură,e legătura dintre om şi Dumnezeu,din Eden,din Grădină

E timpul să cădem cu toţii pe genunchi,şi milă,îndurare şi iertare cu toţii să ne cerem,

Şi poate,poate,în dragostea,în mila şi-ndurarea Lui cea veşnică şi mare,ne va ierta.

Ne va ierta,ne va ierta,ne va primi din nou,din nou acolo în Grădină,în Eden.

Şi pe răcoarea zilei dimineaţa,ş-apoi şi pe-nserat,din nou vom fi,ne vom plimba-mpreună,

Ne vom plimba-mpreună,ne vom vorbi de dragoste,iubire,de vremuri de demult apuse.



Atuncea când un păcătos,un fiu pierdut,rătăcitor se-ntoarce iar la Tine,Tatăl Nostru,

E mare,mare bucurie-n Cer şi pe Pământ,e mare bucurie-n Galaxii şi-n Universuri,

Atuncea când un fiu pierdut se-ntoarce iar Acasă,Adam străbunul bate iar la Poartă,

Şi astăzi bate iar la Poarta din Eden,din nou azi bate,şi parcă azi mai tare şi mai lung,

Se-ntorc acasa cei ratacitori,rascumparatii se intorc din nou Acasa scumpe Tata,

Se-ntorc Acasă fiii,se-ntorc Acasă cei pierduţi,se-ntorc la Tine Tată,Acasă în Eden,

De mii de ani Adam străbunul bate-ntr-una,regretă mult,îi pare-atât de rău de ce-a făcut,

Te rog să ne deschizi azi Poarta,te rog în Numele cel Drag şi Scump al Lui Isus,te rog.







10-ianuarie-2010.