Poezie Doi prooroci

Un prooroc ce îşi făcuse

Două coarne din oţel

După vorbele lui spuse

Se credea stăpân pe el!



Cu aceste „Coarne sfinte"

Duşmanii ve-ţi birui

Nimeni nu vă stă `nainte

Pe toţi îi ve-ţi izgoni



Dar Mica, proorocul drept

Zise: Asta nu e bună!

Nu mă bat cu pumnu-n piept

Dar ce spui... E o minciună!



Primi una peste faţă

De la cel încornorat

Şi-i mai zise ca povaţă

Vorbe dure de-ascultat!



Pentru fapta ta murdară

Simt a te înştiinţa

Te vei ascunde-n cămară

Când ce-am spus se va-ntâmpla!



Două feluri de prooroci

Unul cu duh de minciună

Celălalt cu-a sale voci

Proorocea o veste bună.



Să luăm ca-nvăţătură

Să nu credem în oricine

Căci mulţi vor bate din gură

Dar cu mesaj... De la cine?



Să cerem călăuzire

Peste astfel de lucrare

Domnul ne va da în ştire

Despre justa lor valoare!

Amin