Poezie Dincol de poartă

„Dar la vârsta de 16 ani când se încheie anul şcolar ei trebuie

să părăsească orfelinatul. Li se dă o pătură, ceva bani, echivalent cu

salariul pe o lună după care sunt conduşi la poartă care se închide în urma lor!"

_ The Little Samaritan Mission _

N-am ieşit bine afară

Căci în urma mea

Cheia se puse în ială

Şi-apoi... liniştea.



Dar aceasta e linişte,

Când tu eşti năuc?

Mă simt dezorientat,

Unde să mă duc?



Aş veni din nou

Dar nu se mai poate!

Pentru mine:,,Punct final"

... În „ORFELINATE"!



Deşi viaţa ce-am avut

A fost grozăvie

Unde peste tot trona:

„DOAMNA MURDăRIE"!



Răbdat-am de foame mult

Şi umblam în zdrenţe

Să ştim cum să, ne purtăm!

Cine să ne-nveţe?



Salteaua din patul meu

Era putrezită!

Lipsea din ea multă vată

... Ruptă, jerpelită!



Un gram de iubire

Nu am sesizat!

Ci bătăi,injurii

Eu am căpătat!



Aveam siguranţă

Era casa mea!

O zdreamţă, un pat

Mi se oferea.



Dar acum ce fac?

Care-i soarta mea?

Am doar câţiva bani,

Dar... şi - pătura -!



Mulţi naintea mea,

Ce-au ieşit pe poartă

Au intrat prin alta

Cu mult mai deşartă!



Dar naiv mai sunt

Cu astfel de gânduri

Am uitat...O,Doamne

Că-n atâtea rânduri...



Ai trimis Tu solii Tăi

Care Te-au vestit

Ne-au vorbit de Tine

Ne-au înveselit.



Ne-au spus foarte multe

Şi că-nturma Ta

Vom avea mulţi fraţi!

Vom fi - CINEVA -.



Mi se pare teorie

Tot ce-am învăţat

Dar arată-mi mie

Că-i adevărat!



Astfel nu-mi fac grijuri

Unde să mă duc!

Nu-mi fac nici probleme

Ce servici s-apuc.



Fraţii mă aşteaptă

Eu vreau să-i găsesc

Le spun despre mine,

Le mărturisesc...



Ei mă vor cunoaşte

Voi fi tot cu ei

Voi primi şi casă

Ei sunt fraţii mei.



Voi merge la lucru

Să-mi fac viitor

Din câştigul meu

Dau orfanilor



Voi fi in lucrare

Drept,mulţumitor Vreau să fiu aparte

Gata de-ajutor.



În misiuni grele

Mă voi implica

La orfelinate

Să pot ajuta.



Voi fi potrivit

Să dau ajutor

Voi stinge focarul

Din mijlocul lor.



...Ce gânduri erau

Dincolo de poartă...

Toţi gândesc la fel

Au aceeaşi soartă!



Toţi avem menirea

Să ne implicăm

Ca din starea gravă

Pe toţi să-i slavăm.



Întindeţi o mână

Celor implicaţi

Ca să izbândească

La Domnul strigaţi.



Lupta va fi grea

Pe viaţă şi moarte

Dar va fi slăvire

În „ORFELINATE".

Amin