Poezie Da, da şi nu, nu

Un om avea doi feciori

Ce păreau ascultători

De părinţi, fraţi şi surori

ŞI FRUMOŞI CA NIŞTE FLORI



Tatăl mult îi admira

Şi întruna-i lăuda

Poate că şi merita

Să zică de ei aşa



Dar într-o zi oarecare

Se-adresă celui mai mare

În vie am o lucrare

Fă-o te rog cu ardoare



,,Nu vreau", fu răspunsul lui

Spre uimirea tatălui

De schimbarea fiului

În privinţa lucrului



Tatăl plecă întristat

Dar fiul s-a deşteptat

CE A SPUS a regretat

Şi la lucru a plecat



Tatăl încă având crize

Pe al doilea-l trimise

Mă duc tată el îi zise

Dar nu făcu cum promise



Acum se naşte-ntrebare

Despre fiii din lucrare

Voia tatălui la care

S-a făcut în astă stare?



Indiferent ce ve-ţi spune

Dumnezeu vrea să ne-ndrume

Şi zice la-ntreagă lume

O expresie anume



-DA- al vostru -DA- să fie

De acum până-n vecie

El va fi ca mărturie

Că aveţi o stare vie



-NU- la fel -NU să răsune

Cât timp ve-ţi trăi în lume

Ca şi alţii să se-adune

Să primească un nou nume.



Ce peste acestea trece

De la Diavolul purcede

Dar Tatăl din ceruri vede

Merită pe El a-l crede.



Deci a voastră cuvântare

Să fie dreasă cu sare

Şi cu har, cu îndurare

Căci răsplata va fi mare.

Amin