Poezie Cugetări

Când meditez adânc la tot ce pare veste

Imaginea-mi devine reală, fascinantă

Şi orişice ştiinţă mi-ar demostra că este

Rămâne ceva vag, nu-i ştire importantă!



Când gândul meu devine rob al ascultării

Şi nu de orişicine, ci de al meu Isus

Nimic nu-i pentru mine având semnul mirării!

Ci descoperiri venite chiar de Sus.



Ce-ar putea să-mi spună un om ce studiază

Un fenomen sau lucru făcut de cineva!

Când simt că mi-L explică, idei îmi sugerează

Chiar Cel ce L-a creat să fie chiar aşa.



Nu-nşiruiri de astre şi galaxii măreţe

Şi nici distanţe mari de ani lumină-n şir

Nu vor avea menirea, pe noi să ne înveţe

Ce este - Mântuirea-şi care-i al ei fir!



Din contră informaţii, mistere şi iluzii

Cu cari ne bombardează ştiinţa zi de zi

Crează între oameni o stare de confuzii

Mulţi s-au speriat şi nu se pot trezi!



Cuvântul Sfânt e-acela ce-aduce limpezime

Dar şi apropiere de Cel ce ne-a creat

Citeşte-l, studiază-l în mare profunzime

Şi vei primi răspunsuri, cum nici nu ai visat.



Primeşti înţelepciune de sus, adevărată

Descoperiri măreţe şi tainice lucrări

Apoi în starea asta rămâi... până odată

Vei fi luat în ţara... Dincolo de Zări.

Amin