Poezie Caută-l pe cerşetor

Viaţa omului în lume

E un zbucium, trudă multă

E croită parcă-anume

Să nu fie întreruptă!



Dar o boală, o problemă

Studii, vacanţe, concedii

Fiecare au o temă

Ce necesită remedii.



În voiajul meu prin ţară

De concediu oferit

Mă uitam prin geam afară

La ce Domnu-a făurit!



Vedeam câmpii minunate

Cu multicolore flori

Copacii cu frunze late

Ierburi verzi, multe splendori.



Am ajuns să văd şi munţii

Dealuri, podişuri, vâlcele

Am văzut trecând recruţii

Maşini multe, trenuri grele.



Nu vor putea fi descrise

Niciodată ce-am văzut

Rămânea-vor doar ca vise

Despre care n-am crezut.



Şi aşa privind întruna

Am devenit obosit

Mi-am fixat haina cu mâna

Şi-n curând am adormit.



Începui să am şi vise

Despre tot ce-am admirat

Când uşa ni se deschise

Şi apăru un bărbat!



_ Fie-vă milă de mine

Domnul vă va răsplăti _

Zise el printre suspine

Şi vocea i se opri!



Ceilalţi de lângă mine

Ce călătoreau în tren

Se priveau cu suspiciune

Şi-şi făceau câte un semn.



_ Sunt bolnav, nenorocit,

Familie numeroasă! _

Zise el cu glas sfiit

Şi cu vocea tot mai joasă!



Câteva mâini se întinse

Oferind câţiva bănuţi

Spre fiinţa ce venise

Să cerşească pe la mulţi!



Eu n-am întins a mea mână

Deşi omul aştepta

Chiar de vroia să rămână

Tot nimic nu căpăta!



Căci din prima mea privire

Eu nu l-am văzut bolnav

Nici având o altă fire

Sau ceva destul de grav!



Arăta îmbrăcat bine

Şi chiar voinic arăta

Şi eu mă cunosc pe mine

Nu mă poate înşela.



Nu dau banii la oricine!

Poate-i beţiv, e golan!

Dacă vrea să-i meargă bine

„Să-nveţe ce-nseamnă ban"!



Aşteptând cu mâna-ntinsă

Şi văzând că nu-l servesc

Cu o voce parcă stinsă

Zise el: „Vă mulţumesc"!



El plecă să mai cerşească

Eu căutai din nou s-adorm!

Şi sub privirea cerească

Mă cufundai iar în somn!



Numai că de astă dată

Somnul meu fu tulburat

De-o fiinţă minunată

Ce-a venit şi ma-ntrebat:



_ De ce a Mea rugăminte

Tu nu Mi-ai îndeplinit?

Nu ţi-am pretins lucruri sfinte

Ci ceva obişnuit!



Un bănuţ doar de la tine

Am dorit să am şi Eu!

De Mi-ai fi dat să ştii bine

Îl serveai pe Dumnezeu!



Să nu daţi nimic de silă

Ci numai cum am zis Eu

„Când tu de sărac ai milă

Împrumuţi pe Dumnezeu".



Cum nu-nţelegi a mea vrere

Când Ţi-am spus-o clar şi bine:

„Chiar de haina îţi va cere

Dă-i cămaşa de pe tine!"



Celui ce-ţi va cere dă-i

Nu căuta la faţa lui

Oamenii sunt buni sau răi!

Dar ce dai... Dai Domnului.



Dacă poţi să faci un bine

Şi nu-l faci cred că o ştii

Săvârşeşti păcat în tine

Cu efect în veşnicii!



Nu Ţi-am spus Eu de pe munte

Milostivi să fiţi mereu

Căci atunci pe-a voastră frunte

Eu voi pune semnul meu!



Numai un pahar cu apă

De vei da celui setos

Ve-i primi a Mea răsplată

Şi în Cer şi aici jos!



Şi acum: _ Hai! Scoală, du-te

CAUTă-L PE CERŞETOR!

Fă-o asta cât mai iute

Să ai mândru viitor.



M-am sculat în grabă mare

Şi-am ieşit în coridor

Eram într-o altă stare

Dornic de-a da ajutor!



Şi-am luat pe rând vagoane

Să-ntâlnesc pe omul meu

Să plătesc a mele toane

Să mă-mpac cu Dumnezeu.



Dar parcă el dispăruse

Era ultimul vagon

Necredinţa-mi apăruse

De-ntâlnire cu-acel om!



Dar la ultima ieşire

Omul meu se pregătea

Îmbrăcat slab şi subţire

Jos din tren ca să se dea.



Amice! Strigai eu tare

Stai puţin! Vreau să-ţi vorbesc,

Şi din dragostea mea mare

Vreau ceva să-ţi dăruiesc.



Speriat rămase omul

De surpriza ne-aşteptată!

Dar eu mă gândeam la Domnul

Să-mi repar greşeala toată!



Uite!... Haina mea de piele

Ţi-o dăruiesc cu plăcere

Ia-o pentru vremuri grele

Ia-o din mâinile mele.



Uite câteva sutare

Îţi mai dau să ai de drum

Să mai îndrepţi a ta stare

Ţi-i dăruiesc chiar acum.



Mirat omul mă priveşte

Ce-o fi gândind n-are rost

Dar a zis că-mi mulţumeşte

Din inimă pentru tot.



Vai! Ce fericire mare

Mi-a cuprins fiinţa toată

I-am dat şi o sărutare

Ne-am strâns mâna laolaltă.



I-am urat şi fericire

L-am ajutat să coboare

În timp ce a mea simţire

Trepida de-nviorare.



Am rămas singur acuma

Şi-am strigat spre Dumnezeu

„Doamne ajută-mă-ntruna

Cum eşti TU să fiu şi eu".



Iartă-mi gestul, necredinţa

Şterge tot trecutul meu

Întăreşte-mi azi credinţa

Să fiu pe deplin al Tău.



În orice împrejurare

Vreau s-aplic Cuvântul Tău

Oricât jertfa e de mare

Fericit voi fi doar eu!



Fă-mă să preţuiesc toate

Aşa cum M-ai învăţat

Fă să-nţeleg că se poate

Când de Tine-s ajutat.



Dragii mei în orice vreme

Nu uitaţi că Dumnezeu

E gata să Ne îndemne

S-aplicăm Cuvântul Său!



În orice împrejurare

Când pe alţii ajutăm

Răsplata ne va fi mare

Căci lui Dumnezeu îi dăm.

Amin