Poezie Băieţelul cu mâncare

Mulţi bărbaţi ore în şir

Dar şi femei şi copii

Acultau Cuvântul Sfânt

Aşezaţi jos pe pământ

Erau multe mii!



Au uitat şi de mâncare

Căci vorbea Isus

Se hrăneau cu „Hrană sfântă"

Învăţând de „Calea Strâmtă"

Ce duce în sus.



Totuşi şi ceva de-a gurii

Se necesita!

Isus a pus întrebare...

Dacă este de mâncare

Cât de cât ceva?



Da! Este un băieţel

Cu pâine şi peşte

Ajunge! Le-a zis Isus

Va rămâne şi surplus

Aşa se-nmulţeşte!



După binecuvântare

Le-a dat tuturor

Au mâncat pe săturate

Din puţinele bucate

Oferite lor.



Ce minune s-a produs

Acum... şi-altădată!

Când atâţi s-au săturat

Cum nimeni n-a mai visat

Pân-atunci vreodată!



Ba, mai mult au şi rămas

Resturi... o grămadă!

Adevărată minune

Cum mulţi din această lume

N-au putut să vadă!



Asta fiindcă un copil

A avut mâncare

Dar şi fiindcă Dumnezeu

Ascultând de Fiul Său

Lăsă astă stare.



Ce să învăţăm acum

Din astă lucrare?

Să avem în permanenţă

Şi nu doar în aparenţă

„Ceva de mâncare!"



„Mâncare Spirituală"

Pentru fiecare

Să le dăm, dar prin Isus

Să hrănească îndeajuns

O mulţime mare!



Să oferim cu plăcere

Tot ce-avem la noi!

Să aducem alinare

Să producem bunăstare

La flămânzi şi goi!



La toţi care vin la Tine

Dă-le minte trează!

Să ştie că-n preajma Ta

Oricând se vor sătura

Dacă Te urmează!

Amin