Poezie alb egal cu cinste

Privind tot ce ne-nconjoară, observăm întotdeauna

Fie lucru sau fiinţă, privit ieri sau chiar acuma

Căci îşi are coloritul fiecare-n felul său

Mai urât sau mai estetic, cum le-a creat Dumnezeu.



Dar fiecare culoare e o taină, e ceva

Îşi are şi ea simbolul spre a o reprezenta.

De exemplu negru-i doliu ascunzând în ea durere

Producând stări neplăcute şi mereu nemângâiere.



Şi fiecare din ele: roşu, galben sau albastru

Îşi are caracteristic un simbol ca orice astru.

Fiecare reprezintă ceva pentru omenire

Fiecare îşi ascunde în ea însăşi o mărire.



ALBă însă e culoarea ce te face să gândeşti

Cine-ai fost cândva odată? Sau acuma cine eşti?

Ai fost negru de păcate şi stropit tot cu noroi?

Sau ai fost un om aparte îmbrăcat în haine noi!



Ai fost plin de duşmănie? De minciună? De hoţii?

De fapte neomenoase şi tot felul de prostii?

Sau ai fost curat şi umil făcând bine orişicui

Ajutând pe fiecare, dar şi de Hristos să-i spui.



Bine-ar fi dacă trecutul mocirlos de ţi-ar fi fost

Şi viaţa printre semeni ne-avându-ţi nici un rost!

Au pus în tine puterea de a-ţi redresa viaţa

Au creat în loc de ură: Adevărul şi povaţa.



Asta-nseamnă transformarea din om rău într-un om sfânt

Ce cu tot greul din viaţă întâmpinat pe pământ

Îl simte mereu pe Domnul în a sa apropiere

Oricât de mare-i necazul el simţeşte mângâiere.



Când tu te-ai născut în lume ca orice om pe pământ

Copil mic fiind atuncea ai fost ALB, curat şi sfânt

Tot aşa în haină albă şi cu sufletul albit

Te vrea Domnul pentru Sine, să-ţi dea locul potrivit.



Înrolează-te deci astăzi cu cei îmbrăcaţi în alb

Şi-ai să vezi cum din om rece vei deveni unul cald!

Ne-nfricat fără ruşine vei predica pe Hristos

Şi viaţa-n întregime o vei trăi cu folos



Fă Tu Doamne-n fiecare, astăzi în noi o trezire

Să vedem cum stăm cu haina şi cu gradul de iubire

Suntem albi şi fără pată? Neîntinaţi cu noroi?

Suntem liberi de păcate, îmbrăcaţi în haine noi?



Ştim oare promisiunea cu păcatele murdare?

Care sunt dezastruoase, roşii fiind de culoare?

Dumnezeu schimbă culoarea: Ca zăpada cea curată

ALBă să ne fie haina şi toată starea iertată!



Mâinile ce se ridică, fără sânge să arate

Simbolizând curăţia uneia vieţi iertate

Mâinile sus ridicate aduc şi victorie

Propulsare din ţărână, în ţara de glorie.



Cine-i mireasa gătită în Apocalipsa scrisă

Gata pentru sărbătoare,la nunta de sus promisă!

Oare nu EU, TU şi ALŢII care îl urmăm pe El

Şi căutăm prin tot ce facem să apărăm sfântul ţel?



Dacă ceva-n noi o Doamne e pătat cu murdărie

Vino de ne curăţeşte, curaţi să fim pe vecie

Ca atunci în norul mare ce vor fi-mbrăcaţi în alb

Să ieşim cu flori în mână, să te-ntâmpinăm cu drag.



Dacă toate-acestea Doamne nouă ni se par doar vise

Fă-ne ca să înţelegem că sunt de Tine promise

Dorim: Cerul, Măreţia, Slava Ta din veşnicii

Dar până vom fi acolo... Isuse cu noi rămâi.

Amin