Poezie O, ia-mă de mână...

O, ia-mă de mână, Isuse, cu Tine,

Mă scoate din locul pustiei tăcut.

Adu-Ţi iar aminte, o, Doamne, de mine,

Mai dă-mi o lumină şi-un nou început.



Mi-s mâinile grele şi secera ruptă,

Genunchii îmi tremură fără de rost.

Şi inima tristă, uscată şi suptă,

Lumină tânjeşte şi-al Tău adăpost.



O, ia-mă de mână, Isuse, cu Tine,

Şi du-mă pe stânca cea fără de nori,

Şi umple-mi cuvântul cu miezuri de pâine,

Pustia uscată Tu umple-o de flori.



Durerea dispare când sunt lângă Tine,

Mai dă-mi al iubirii şi-al păcii sărut;

Năframa Ta şteargă potop de suspine

Ce-ascunse în mine sfios le-am ţinut.



O, ia-mă de mână, Isuse, cu Tine,

Şi schimbă-n cântare al nopţilor vai,

Şi fă prin durere să-mi crească, divine,

Doritele aripi spre-al gloriei plai.