Poezie Când este lipsă

Când este lipsă, sântem mâhniţi şi îngrijoraţi.

Nu, că Dumnezeu nu ne-a trimis, dar suntem înşelaţi

De oameni care au mult; dar lăcomia lor e mare

Şi dreptatea nu este dreaptă pe a lor cărare.



Ne îngrijorăm, ne frământăm, dar întotdeauna El ne scoate

Din lipsuri şi din frământări lăuntrice, din toate...

Să nu avem resentimente nepotrivite, Dumnezeu doreşte.

Şi astfel răul, care vrea să vină peste noi, El îl opreşte.



Şi simţirile noastre se reîmprospătează iară,

Că Cel ce ne veghează, ne face viaţa mai uşoară.

Sădeşte bucuria şi pacea în simţirile noastre adînci

Şi ne fereşte de josnicele şi murdarele munci.



El ne hrăneşte şi ne satură cum ştie El mai bine.

Deschide cămările neîncepute de binecuvântări ce ne aparţin

Şi nu lasă nici un necaz, odihna să ne-o tulbure

Căci El vrea pe copiii Săi, permanent să-i bucure.



Pentru toate acestea venim înaintea Ta cu mulţumire

Căci numai Tu, Doamne, ne dai din nou propăşire

Să înaintăm în tainele ce Tu ni le-ai descoperit

Şi să-Ţi mulţumim, o, Tată, căci niciodată nu ne-ai dezamăgit.