Poezie Fior adânc

Fior adânc mă cercetează

Ca focu-n mirişte aprins,

Şi gândul care nu cutează

Să fie spus, stă-n piept învins:



N-am terminat, Doamne, lucrarea,

Şi anul, iată, s-a sfârşit,

Abia am început cântarea,

Şi firul ei s-a isprăvit.



Suveica-n mână stă să zboare,

Dar n-am putere s-o pornesc.

Şi cântece nerăbdătoare

Pe buze-abia le mai şoptesc...



Fă, Doamne, Duhul Tău să treacă,

Să spargă zidul de zadar,

În haine sfinte mă îmbracă,

Şi viaţa umple-mi-o de har.



Cu trâmbiţa răsunătoare,

Trezeşte-al Tău popor trudit.

E-atât de mare-a Ta lucrare,

Şi anul, iată, s-a sfârşit!