Poezie Cum ai lăsat?

Cum ai lăsat, Isuse drag,

Palatul de mărgăritare

Şi tronul slavei milenare

Ca să ajungi pe-acest drumeag,

Un biet Galileean pribeag,

Cu sânge şi sudoare?



Ai fost coroana de rubin

A gloriilor nesfârşite,

A veşniciilor slăvite...

Şi-ai ajuns om, ca să fii plin

De suferinţă şi de chin,

Şi de dureri cumplite!



Cum ai putut să duci legat

În Tine lanţul şi cununa,

Şi cerul şi pământu-ntr-una?

De glia noastră ferecat

Şi Dumnezeu adevărat,

Şi Om pe totdeauna!



Te-ai coborât în văi pustii,

Din sala tronului de Rege,

La noi, cei morţi în făr'delege,

Ca "Dumnezeu cu noi" să fii,

Şi nimeni, nici îh veşnicii,

Să nu ne mai dezlege!