Poezie În paiele umile şi sărace

În paiele umile şi sărace,

În ieslea dintr-o margine de sat,

S-a pogorât, ca printre noi să-mbrace

Un Trup de om, Divinul Împărat.



Stăpânitorul slavei luminoase,

Coboară-ncet, făcându-Se "pământ";

Şi-un trupuşor de carne şi de oase

Se face-al veşniciilor Cuvânt!



Au amuţit într-un vârtej de zgură,

Îngrămădiţi toţi demonii-n blestem;

Scrâşnesc din dinţi, striviţi de lovitură,

Cu ochii pironiţi spre Betleem.



Şi-n leagănul sublim al bucuriei,

Cu vitele, afară din oraş,

În scutece şi-n braţele Mariei,

Cu ochi senini, zâmbeşte-un Copilaş.



Iar primprejur, în zvon de sărbătoare,

Se-aliniază-n taină rând pe rând

Oştirile-ngereşti strălucitoare,

Şi Ceru-ntreg coboară pe pământ.