Poezie Te-ai dezbrăcat...

Te-ai dezbrăcat de scumpe straie,

Să vii pe câmpul de bătaie,

În trup smerit de copilaş,

Isuse, mic şi drăgălaş,

În paie.



Ai lăsat tronul, veşnicia,

Să-nfrunţi păcatul şi mândria,

Să stai cu cei nenorociţi,

Să simţi cu cei mai oropsiţi,

Robia.



Aici în grajd e cald şi bine,

Şi îngerii privesc la Tine,

Dar n-ai venit să stai ferit,

Ci să fii-n cuie răstignit

De mine.



O, da, ai coborât în fire,

Pentru a noastră mântuire;

Smerit şi blând ne-ai arătat

C-ai fost şi eşti cu-adevărat,

Iubire!