Poezie La umbra aripilor Tale

La umbra aripilor Tale,

Călăuzit de-al Tău toiag,

Îmi caut locul de scăpare,

Mântuitor iubit şi drag.



O lume-ntreagă se frământă

Ca să Te răstignească iar.

Eu am ales poteca sfântă,

Şi-al suferinţelor pahar.



Sub paşii mei stă nemiloasă

O cursă-ntinsă de duşmani.

Dar Tu îmi pregăteşti o masă,

Să stau cu Tine peste ani.



Chiar dacă prin ocară-mi vine

Potop de lacrimi şi-umiliri,

Ştiu că din ceruri, de la Tine,

Îmi dai puteri şi izbăviri.



Şi chiar când vorba lor străpunge

Ca suliţe cu vârf de fier,

Ştiu bine, harul Tău mi-ajunge

Şi mă ridică pân' la cer.