Poezie Chemarea din Sion

Se-aude dinspre munţi, în clipele tăcerii,

Ca un ecou prelung în preajma Învierii

Şi-ajunge pân' la noi, în lumea cea străină,

Chemarea din Sion, să ne-adunăm la cină!



Chiar Regele a zis să I se umple casa,

Şi robii Lui s-au dus să-I cheme azi Mireasa.

Să dea în loc de plâns cununa mântuirii,

Şi duhului mâhnit mantaua izbăvirii.



Au netezit un drum, o cale prin pustie,

Şi cheamă la răscruce, oricine vrea să vie!

Sionul e deschis, Cetatea preaslăvită,

Ca piatra de iaspis, de nuntă-i pregătită.



Cântaţi voi, preaiubiţi, cântări de biruinţă!

Sus în Ierusalim ajungem prin credinţă.

Pe ziduri este scris: "Hristos dă mântuire!"

Iar porţile vestesc: "Veniţi să-I daţi mărire!"



Treziţi-vă deci azi din lunga aşteptare,

Veniţi cu toţi, veniţi, la marea sărbătoare!

Ne cheamă Dumnezeu cu-atâta bucurie

La masa cea de sus în noua-mpărăţie!