Poezie O lume nouă!

O lume nouă ne aşteaptă, un nou pământ, un cer de vis,

Şi-o părtăşie lângă Domnul, cu îngerii în Paradis.

Un univers al primăverii, scăldat în pace şi splendoare,

E făurit acum de Isus pentru a noastră sărbătoare.



Da, scrie-n Cartea veşniciei că Dumnezeu ne-a pregătit

O Ţară sfântă a luminii şi-o viaţă fără de sfârşit.

Acolo nu vom gusta moartea, nici despărţirea cea amară,

Nici a păcatului otravă, nici a suspinelor povară.



Acolo-i râul bucuriei, cu apa lină de cristal,

Şi pomul vieţii ce rodeşte cu bogăţie lângă mal.

Acolo străzile sunt aur, şi porţile mărgăritare;

Acolo nu va mai fi noapte, căci Mielul sfânt ne va fi soare!



Să fiu acolo, ce minune! Parcă aş vrea deja să zbor,

Să-L văd pe Împăratul slavei venind pe nor, biruitor!

O, ce adânc fior mă trece şi clocoteşte viu în mine

Când mă gândesc la întâlnirea din veşnicia care vine!



Ce luminoasă bucurie, ce nedescris e-acest tablou!

Să fim acolo în unirea Ierusalimului cel nou! Adu,

O, Doamne, mai degrabă slăvita zi de adunare,

Când ne vei ridica la slavă, în Ţara cea strălucitoare!