Poezie Vremelnicie...

Răvaşul cărţilor neterminate,

Sfârşitul trist la ultima solie,

Deşertăciune şi singurătate:

Pe toate este scris vremelnicie!



Imperiile-n pulberi se îndoaie

Cad împăraţi de faimă-n vijelie,

Iar sceptrele temute-ajung gunoaie:

Pe toate este scris vremelnicie!



Se strânge ca un vreasc şi tinereţea,

Un pai bătut de vântul din pustie,

În vis urât se schimbă frumuseţea:

Pe toate este scris vremelnicie!



Un praf ajunge vârful de cetate,

Un scrum şi cea mai mare bogăţie,

Nici spuză nu rămâne din palate:

Pe toate este scris vremelnicie.



Dar chiar dacă zambila vestejeşte,

Şi toate îi dau prafului simbrie,

În veci de veci eu ştiu că dăinuieşte

Hristos cel viu şi-a Lui Împărăţie!