Poezie Am pribegit pe drumul vieţii....

Am pribegit pe drumul vieţii

Lovit de-a lumii nepăsare,

Purtat de valul neştiinţei

Căutam o cale de salvare!



Vedeam în jurul meu mulţimea

Ducându-şi traiul efemer....

Unii robiţi de bani, de patimi,

Alţii cu ochii către cer!



Eram cu ei şi printre ei

Străin şi părăsit, mereu,

Gustând plăcerea de o clipă

Apoi căutând spre Dumnezeu!



Trecut-au anii....dar un glas

Mă răscolea şi mă-nteba,

În zori de zi sau miez de noapte:

"Ce ai făcut cu viaţa ta?



Nu ştii c-am înfruntat Calvarul

Din dragostea ce ţi-am purtat,

Că am murit de dragul tău,

Apoi din morţi am înviat?



Nu vezi că încă te aştept

Să mă primeşti în viaţa ta

Să părăseşti păcatul, lumea,

Şi să porneşti pe calea Mea?"



Aşa-mi vorbea cu drag Isus

Prin dorul ce-l purtam în piept,

Şi cerul parcă mă chema:

"Hai, vino! Încă te aştept!"



Şi iată a venit o zi

Plină de har şi îndurare

Când am păşit al Casei prag

Şi am primit în dar iertare!



Acolo Dumnezeu din ceruri

Pe braţul Lui m-a ridicat

Şi mi-a vorbit despre Iubirea

Care de moarte m-a salvat!



Azi cânt voios şi-s fericit

Că am un ţel în viaţa mea:

Să Îi slujesc neâncetat

S-ajung în cer, în ţara Sa!



Vulcan-09-06-2012

Mary